Producător al festivalului Cinepolitica. În festival, filme despre Hitler, Mafie, Fidel din Peru, antropologi și cadavre neidentificate, Ucraina, Auschwitz.
Reporter: La ce bun filmul politic?
Marius Copel: Probabil că, într-o lume suprasaturată de mass-media și de rețele globale de informații care au ca temă dominantă politica, arta apare ca o gură de aer proaspăt. E o structură non-invazivă, care nu te agresează constant și care te face să-ți folosești propria minte. Iar atunci cînd arta, respectiv filmul, are subiect politic sau măcar intrigă politică, publicul o percepe ca pe un punct de vedere subiectiv, onest, asupra unor fapte istorice. Și astfel, poate, mesajul este primit cu mai multă deschidere, tocmai pentru că nu pretinde că ar conține adevărul absolut. Filmul te pune pe gînduri, te emoționează și te lasă să simți ceea ce vrei. Nu te obligă să tragi concluzii conforme cu „realitatea” servită la „știri”. Altfel, filmul are același scop ca în ultimii 120 de ani: să te traspună într-o altă lume, unde poți găsi părți importante din ceea ce te definește pe ține, personal, ca ființă. Politica, și ea, are același scop ca în ultimele cîteva mii de ani. Și cred că aici nu e nevoie de explicații sau idei suplimentare…
Rep.: Care-s ideile mișto și filmele aduse la festival?
M.C.: Anul acesta, fără să avem această intenție de la început, am adus filme foarte-foarte variate. În competiție avem filme produse cu bugete mari, dar și filme independente. Avem un film unic în zona lui, aproape experimental, avem un documentar hibrid și chiar un thriller psihologic. Filmele de gală sînt și ele speciale: deschidem cu un thriller despre cele 13 minute care au lipsit ca Hitler să fie asasinat după ce o bombă a fost plantată sub pupitrul lui în 1939 și închidem festivalul cu un film-antologie despre relația dintre individ și divinitate, un proiect colectiv unic creat de nouă regizori de calibru, care transcende problema politicului.
În rest, în panorama festivalului vom avea dezbateri despre subiecte care ne ard: conflictul din Ucraina, exploatările ilegale în zona resurselor naturale sau propaganda și manipularea în cinema.
Rep.: Ce idei politice sînt ocolite sau nu se dezbat în România?
M.C.: În România, cred, nu se dezbate cu adevărat nici un subiect politic. Poate că ele așa par, dar de fapt sînt niște informații de tabloid care nu au nici o legătură cu ceea ce ar trebui să însemne cronica activitații politice dintr-un stat. De ce se întîmplă acest lucru? Eu cred că, din păcate, nimeni nu știe. Pur și simplu se întîmplă și nimeni nu-și mai bate capul să oprească deriva.
