Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

MARIUS OPREA: „Putin nu mai are devotați, ci supuși orbește, de frică“

Zoom MARIUS OPREA: „Putin nu mai are devotați, ci supuși orbește, de frică“

Care sînt marile slăbiciuni al Rusiei lui Putin? De ce nu vor rușii să învețe nimic din lecțiile trecutului și de ce a uitat Occidentul de invaziile sovietice? Trei enigme cărora istoricul Marius Oprea le găsește răspuns în acest interviu.

Cristian Teodorescu: „Operațiunea specială“ a lui Putin în Ucraina nu-i o noutate pentru ruși. Mai curînd, reluarea unui obicei. A uitat lumea de intervențiile URSS în Germania, în Ungaria sau în Cehoslovacia?

Marius Oprea: Chestia asta cu „să învățăm din greșelile trecutului“ a fost întotdeauna la ruși numai o declarație de intenție. În genere, se întîmplă așa: vezi că acum, de pildă, mai toți spun ce bine era pe vremea lui Ceaușescu. Tinerii învață despre comunism de la părinții lor în special lecția asta, despre binefaceri. Nimic despre lagăre și pușcării, decît în cazul celor ce-au trecut pe acolo. Spre deosebire de Rusia, unde oamenii se împărțeau în două categorii, cei care au fost în gulag și cei care urmau să se ducă, la noi n-au fost închiși oameni chiar din aproape toate familiile românilor obișnuiți. Și nici asta nu mai contează – nu sînt rușii cei mai mari nostalgici ai comunismului? Se vede cu ochiul liber – asta e, în fond, și rădăcina susținerii populare a „operațiunii speciale“. Cît despre apetența rușilor pentru „operațiuni speciale“ sau cum se hotărăsc ei să-și numească acțiunile militare de extindere a puterii proprii, pe care o hrănesc dintr-un orgoliu nemărginit ca stepa, ea e știută de toată lumea, care cîteodată, în vremuri de acalmie, și le imaginează doar drept accidente istorice, datorate cîte unui lider mai năbădăios – de la Petru cel Mare la Stalin și Hrușciov, cu Ungaria și apoi criza rachetelor, sau Brejnev, cu Cehoslovacia. Ei bine, nu! Asta e o permanență istorică. Ține de specificul național. Rușii nu pot fără bătaie: cum se spune, prin satele lor, în prezent, nu e săptămînă fără o beție generală, urmată de o bătaie între toți, de proporții epice, care se lasă inclusiv cu jafuri și violuri. Asta, la ei acasă, în satele lor…

C.T.: Pe ce s-o fi bizuit optimismul occidentalilor că Rusia și-au uitat vechile obiceiuri, încît să depindă  de bunăvoie de petrolul și de gazele rusești?

M.O.: Pe negocieri. La masă, rușii mimează politețea și sînt rezervați, nu sar la bătaie, chiar dacă se întîmplă să bea mai mult, pe parcursul întîlnirii. Că așa e cutuma și aici, orice „tratat“ se parafează după o cantitate corespunzătoare de vodcă. Cu ucrainenii au probleme, pentru că, așa ca și ei, țin la băutură și nu-i pot duce de nas, spre sfîrșit. De la negocierile cu rușii pleci cu un contract semnat, chiar în condiții bune, ceea ce te face să mai uiți durerea de cap de a doua zi, și pleci și cu senzația că ai petrecut cu niște prieteni. Nu e așa, rușii își „testează“ partenerii, nu cît țin la băutură, ci de cîte scot pe gură, după ce se îmbată. Le place enorm să-și îmbete convivii occidentali la masa negocierilor. Află multe, care n-ar trebui spuse. Și toate informațiile se adună undeva, poate într-o bună zi vor deveni folositoare. Rușii sînt experți în adormirea oricărei vigilențe și, atunci cînd se impune, îți pot deveni prieteni desăvîrșiți – deși nu contenesc să te considere străin, potențial spion, periculos. Cînd am fost la Moscova în vara anului 2005 spre a negocia cumpărarea dosarelor prizonierilor români din Gulag, am tras o beție cu șeful arhivelor militare și cu cel al arhivelor federale ruse. Oameni simpatici, mi-au făcut o reducere substanțială, de un dolar pe dosar de prizonier – așa am și aflat cîți români au fost în gulag, peste 266.000 –, dar ce folos, că ministrul Ungureanu Răzvan n-a vrut să aprobe banii pentru cumpărarea lor. Mi-am dat demisia și așa s-a încheiat cariera mea la MAE, neîncepută încă bine. Cu o durere persistentă de cap, de la vodca rusească amestecată cu coniacul românesc. Cînd m-am uitat pe pașaportul diplomatic pe care îmi puseseră viza de intrare în Federația Rusă, am văzut că viza mea „specială“ era de tipul „007“. Nu glumesc, așa scria pe viză!

C.T.: Rusia a fost exportatorul comunismului în Europa de după al doilea război mondial. La noi a trimis în anii ’50 și cadre – instruite la Moscova. Ceaușescu a tăiat și el frunză la cîini, vreun an, la Academia Militară „Frunze“. Putin pare că vrea să dea timpul înapoi în acei ani.

M.O.: Putin vrea, dar nu poate. Nu mai are nici echipe de comisari devotați, are doar oligarhi care-i sînt datori. Sistemul de putere din Rusia nu mai e bazat pe o ideologie unificatoare, căci înlocuirea marxism-leninismului cu Biserica Ortodoxă Rusă ține numai pentru poporul de rînd. La vîrf, ceea ce coagulează decizia politică e pur și simplu co-interesarea. Putin nu mai are devotați, ci supuși orbește, de frică, oameni pe care i-a cumpărat și sînt puși acum să subscrie deciziilor lui, pentru a răspunde față de avantajele primite (rang, funcție sau bani, din contracte), de la țar. E o supunere pe care n-o poate atenua nici instinctul de conservare, de-aia se sinucid atît de mulți oligarhi și ruși de top, de-aia a încercat să-și ia viața, după o beție strașnică, pînă și Medvedev. Nu sînt siguri încotro se îndreaptă șandramaua, e ca un fel de petrecere continuă, pe Pluta Meduzei. Fiecare se întreabă, probabil, într-o clipă de trezie, în ce rahat s-a băgat.

C.T.: Nu ți se pare ciudat că un fost kaghebist ca Putin și-a închipuit că războiul din Ucraina se va termina în cîteva zile?

M.O.: Nu. Rușii se bazează excesiv și exclusiv pe forțele lor, în care sînt mult prea încrezători, pentru că ei au, ca națiune, un mare păcat – cel al trufiei. Beția și trufia i-au dat deseori de gard. Din trufie, din rapoarte care sunau așa cum vrea să audă șeful, nu cum e realitatea, s-a născut și primul eșec major al invaziei din Ucraina – acela de a descoperi că, totuși, contrar opiniilor oficiale exprimate, în Ucraina se află o națiune consolidată, cu imagine și respect față de sine, cu conștiința unității – și nu o adunătură de fasciști și drogați, conduși de politicieni și oligarhi corupți pînă-n măduvă. N-au citit nici rușii istoria bătăliilor cazacilor ucraineni pentru independența lor din Evul mediu și nici istoria, mai recentă, a confruntărilor lor cu Armata Roșie „eliberatoare“ de la finele războiului. Au fost divizii întregi ucrainene, de patrioți (și nu fasciști, ci partizani care luptaseră și împotriva nemților), care le-au ținut piept rușilor în Ucraina, pînă prin 1952, provocînd trupelor „Smerș“ ale KGB peste o sută de mii de victime. N-a fost o joacă, dar rușii preferă în genere să uite foarte repede umilințele la care ei înșiși sînt supuși. Și de-asta nu învață absolut nimic din ele. La fel s-a întîmplat și la momentul declanșării „operațiunii speciale“.

C.T.: Mai are Putin vreo șansă să fie privit ca un șef de stat respectabil după toate cîte s-au întîmplat în Ucraina din ordinul lui?

M.O.: Niciodată. Putin e un cadavru, deja o mînă nu i se mai mișcă pe lîngă corp, cînd merge. O fi ca să aibă control imediat asupra armei, dar i-a înțepenit acolo, din neutilizare. E mîna dreaptă, cu care ar trebui să strîngă altă mînă întinsă, ca semn al înțelegerii. Seamănă din ce în ce mai tare cu Robocop. Cert e că nu mai are inimă, dacă stai să te gîndești la cîți copii a ucis cu bombe, în Ucraina. În rest, vorbește, respiră, nu mă îndoiesc că mai bea cîte o vodcă, cu Șoigu. Și își vede, neobosit, de planul său de distrugere a unei țări, despre care crede că nu există, și a unui popor pe care-l consideră „fascist“. Le-a băgat asta în cap și rușilor. Dar, politic vorbind, e un cadavru viu, pentru lumea civilizată. Nu și pentru ai săi, pentru ruși, sînt sigur de asta. Într-un fel sau altul, rușii îl vor îmbălsăma după moartea lui adevărată, pentru că i-a scos din letargie și le-a mai arătat o dată cine au fost ei. Și ce ar putea fi, crezînd ei că istoria se repetă, pentru că nimeni nu învață de fapt din greșelile ei. Le-a fluturat prin fața ochilor flamura măreției și le-a mai picurat dintr-un alt soi de beție, în capetele înfierbîntate: cea a puterii.




Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    De la început susțin că în mintea lui Putin Ukraina e un stat fascist.

  2. #2

    Literatura

  3. #3

    Bun diagnostic. Pasional, dar empatia e dovada normalitatii. Sociopatii .precum calaretul cu manboobs nu o au.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale