Voi vorbi despre oamenii „căzuți” în păcatul Paradisului.
Paradisul, știți voi, drogul. De Paradisul ăsta injectabil nu te mai scapă decît pușcăria sau mormîntul, cum mi-a spus Bușegeanu. Pușcăria, groapa asta de gunoi, le-a salvat viața. Libertatea le-a dat fericirea cu doză zilnică: etnobotanica ori marijuana-cocaina. I-a băgat în înstrăinare, în vertij, în urît, în demență.
Omule, omule știi tu s-ajungi în Paradis, dar nu ești în stare să stăpînești demența și moartea.
Și nici urîtul din jurul tău, că amicul tău, tîrfa ta, mă-ta, oricît te-ar iubi, n-au chef să le amintești zilnic de demență și moarte. E nefiresc, neomenesc.
Aici e perfectă egalitate. Și la bogătani și la scursori.
Penitenciarele, printr-o ironie a sorții, îi cuprind doar pe cei fără apărarea banilor mulți. Pentru aceștia pușcăria sînt ultimul refugiu al conștiinței înainte sau în loc de moarte.
Pe Jilava și-n alte cîteva locuri din țară,
Administrația Națională a Penitenciarelor a creat Comunitatea terapeutică. Se știe că intră droguri și-n puscării. Dar ca să ajungi pe Comunitate trebuie să te cureți. Scoți din tine Salvatorul? Intri. Sînt recomandări „grele”. Nu rămîne fitecine. Fiindcă înăuntru nu e parfum, e caznă, e exercițiu al umilinței, pe care pușcăria și drogul nu ți-l dau. Comunitatea e Infern, fiindcă e soare, e curat, îți speli singur chiloții și șef e unul ca tine. Șansa, Dumnezeul sînt infernali cînd ești treaz, cînd te-ai obișnuit cu Paradisul injectabil, cînd te-ai obișnuit să fii javră.
Sînt povești incredibile.
Sînt povești cu speranța făcută preș. Ce-o fi? Rezist? Am fost acolo. Le-am scris. Le veți citi și asculta zilele ce vin.
ZIUA ÎNTÎI: Partenie – Leu în pușcărie/Se spală pe dinți și vorbește frumos în Comunitate
Traficant de droguri? 12 ani pușcărie. În pușcărie?
Înjura cadrele, aducea și „trăgea” liniuțe, bătea deținuți, supunea „băieții” la sarcini. Domle, regula e clară: ori te impui și ți se spală șosetele, ori speli șosetele, chiloții și cearceaful șefului de cameră. Partenie era leu în junglă, cîine pe maidan. Două lucruri nu admitea: să supui la perversiuni contra voinței și să furi din sacoșa celuilalt. Aplica el singur corecții. Pentru asta era pedepsit de comandanți, respectat de colegii de cameră.
Ah, bineînțeles,
Comunitatea a venit în viața lui și „pe interes”: urmează Comisia de eliberare, ori Comisia, s-a auzit în pușcărie, apreciază „curățenia” făcută în sufletul condamnatului. I s-au dat 12 ani, a făcut 9. Cine n-ar vrea, tînăr încă fiind, să scape de 3 ani ai dracului de lungi.
MÎINE urmăriți PRIVIGHETOAREA Jilavei
(Reportaj realizat cu sprijinul ANP și Penitenciarul Jilava.)
