Cînd era roșie ca focu’ țara
au apărut mătușile Tamara
tîrînd prin praf desagi cu cocoșei,
că se vota cu zahăr și ulei
și obosiți să-și numere mangoții,
la-naintare și-au băgat nepoții.
Punîndu-le în cîrca lor mălaiul
în loc de dubă au ales Dubaiul
că sufereau de-un grav Noblesse Oblige.
Țara dădea din coada la covrigi
fiindcă-o mulseseră ca pe o vacă
și nu mai aveau alții loc pe cracă,
excepție făcînd, desigur, Dacul
ce fluiera frumos, ca pitpalacul,
pînă veni guvernul lui Ilie
și-l puse la poprit în colivie,
de am rămas numai cu-o biată veste,
că și-au vîrît averile-n neveste,
de ți-e mai mare scîrba decît sila:
marxiști drapați în blănuri de șinșila!
De veghe în lanul de secară
Sărmanii din stânga caviară,
Fac botezuri falnice prin țară,
Astfel vezi că nu orice copilă,
Are blană scumpă de șinșilă.
Așadar, când apare Docuza,
Ivane, la știuci le crapă buza,
Și șerpuiesc sus ca o anghilă,
Să-i miroasă blana de șinșilă.
Ivane — trăiască-ți camarila!
Tu nu ai vreo blană de șinșila
Să ne pui cu ea la subsuoară,
De veghe în lanul de secară?
As vrea si io o blana- cica de sinsila- la 500 Euro/buc.!