branea.ro + eatmybalkans.blogspot.com+nextfilmfestival.ro + facebook.com/omulan. Cea mai bună minte a momentului în animație.
Reporter: Omulețul NexT Festival. Ce are el în cap?
Matei Branea: La început a fost Bucureștiul (ediția #1), apoi a venit Autorul (ediția #2). Urmează cîinele vagabond (ediția #3) – mascota neoficială a Capitalei –, iar apoi apare Ea, partenera, coechipiera, iubirea, frumusețea și poezia însoțită de o altă prezență citadină ubicuă, vrăbiuța (ediția #4). Ultima emblemă apare în ediția a 5-a, o fosilă vie acum, mult mai rară pe străzile bucureștene, mult iubite și urîta Dacia 1300 (sau o fi 1310? – cine știe cunoaște 🙂 Cam asta e lista de bază. Acum, ca personaje principale îi avem doar pe El și pe Ea. Cele două animale funcționează ca alter ego-uri pentru cuplul celor doi artiști, dar și ca simboluri ale orașului, mereu prezent în fundal. Pentru ediția asta au intrat în poză doar personajele principale și orașul. Fiind a 9-a ediție, a venit și momentul maturizării relației dintre cei doi parteneri și, hopa, se schimbă paradigma. Ce o fi în capul lor nu știu. În condițiile actuale de nesiguranță socială, încălzire globală, alimente de plastic, războaie hibride și cu cutremurul la ușă (ofertă valabilă doar în București), să faci un copil e nebunie curată. Eu cred că nu a fost planificat și este rezultatul sublim al colaborării celor două personaje la nivel emoțional și genetic. Să vedem dacă rămîne sublim pînă la anul.
Rep.: La ce-i bun NexT-ul?
M.B.: NexT este despre următorul, cel/cea de va urma,„the NexT thing”, cum zice sloganul ediției actuale. NexT-ul e bun de văzut și de petrecut și de primăvară. Și mai e bun pentru autorii care fac design de sunet deoarece rar efortul lor e premiat, iar la NexT unul dintre cele trei trofee e al lor.
Rep.: Cum gîndește Omulanul, fără să gîndească?
M.B.: Sincer, nici eu nu știu cum gîndește. Mă uit la el și, cum-necum, parcă îmi dau seama, dar nu sînt mereu sigur că sînt pe filmul lui. Cred că depinde de cine îl privește. Am avut de multe ori păreri diferite de alți privitori și ipoteza lor părea la fel de probabilă. Ce știu sigur e că el pur și simplu există și, în general, nu provoacă, ci i se întîmplă. Îi mai știu că l-am desenat căutînd să fie esențial. Cred că se mai poate strînge presa stilizării o dată, dar ajungem la linie și punct. Ce îmi place la el e că poate fi citit în mai multe feluri și are pașaport internațional. Uneori am baftă și pot să merg cu el pe unde o arde. Ultima oară l-am animat într-un metraj și m-am trezit prin cosmos, pe o planetă unde s-a lăsat cu triunghiuri, chestii sexy și cu sensul vieții. Un trip fromidabil! Vorba aia, „nu aduce anul ce aduce Omulanul”.
Rep.: Încotro merge lumea asta?
M.B.: Bună întrebare. Bună, Matei!
