Medicina românească se vindecă greu. Cazul Sinescu-Beuran

România nu e definiv pierdută. Sînt speranțe că înfrîngerea cu Albania nu ne va fi fatală, că lipsa autostrăzilor, corupția și iremediabila înapoiere generală nu ne trimit în abis.

Printre catastrofe și ratări, se ițește, cînd și cînd, o veste bună.

Joi, 16 iunie, a fost aleasă noua conducere a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. CNATDCU ar fi trebuit să fie, dar n-a fost, o tribună de combatere a imposturii universitare, un for antiplagiat, croit să lichideze focarele de furt intelectual, să încercuiască și să captureze uriașa hoardă a doctoratelor false care pradă de decenii societatea, bunul-simț și mediul academic.

În fruntea acestei instituții lîncezite sînt instalate, de cîteva zile, două nume care dau speranță. Academicianul Viorel Barbu, noul președinte al CNATDCU, e un matematician cu operă, riguros și integru, cu manifestări sincere și sănătoase contra actelor de plagiat. În aceeași situație se găsește unul dintre noii vicepreședinți, profesorul universitar Marius Andruh, chimist cu indice scientometric respectabil, cunoscut pentru înverșunarea sa împotriva falsului.

Cu ei, șansele unei trieri prompte a escrocilor cresc.

Doctoratele și titlurile universitare născute din relații pornografice între știință și politică,

între cunoaștere și abuz, între catedră și parvenitism au acum șanse mai mari să meargă la școala de corecție.

De aceea, nu pierd timpul și indic noii conduceri un caz notoriu, cunoscut de toată lumea și neobservat de CNATDCU. E un caz exemplar, petrecut în inima sistemului piramidal de impostură, un caz care împletește cariera și banii cu furtul științific brutal, o poveste despre lipsă de rușine care a atins perfecțiunea.

S-a scris mult despre cazul Sinescu-Beuran. Ani la rînd, texte care pot concura la cantitate cu operele plagiate. Puține publicații au stat pe bară. Ca să trecem rapid în revistă subiectul, am să plagiez mai jos din mine însumi:

„Ioanel Sinescu s-a ales, pentru a doua oară consecutiv, rector al Universității de Medicină și Farmacie «Carol Davila», iar Mircea Beuran a ajuns președintele Senatului la aceeași instituție. Ambii sînt profesori universitari, ambii sînt chirurgi scumpi, ambii sînt șefi de clinici și ambii sînt plagiatori în serie, dovediți cu acte de instanțe autorizate. Sinescu e, în plus, membru al Academiei Române, dar nu există vreun semn că Beuran vrea să rămînă mai prejos.

Mircea Beuran a publicat, în 1997, o carte: Ghidul medicului de gardă. Semnătura de pe copertă e a lui, dar cartea e o traducere a lucrării On Call: Principles and Protocols, publicată, în 1989, de Jean Gillies, Shane Marshall și John Ruedy la editura W.B. Saunders. Lucrarea americană e protejată explicit de copyright.

Plagiatul îl ajută pe Beuran să fie numit conferențiar în 2001 și apoi șef de catedră în 2002. În 2003, «pe baza funcției didactice de conferențiar», e numit șef de secție la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. Gillies, Marshall și Ruedy habar n-aveau ce minuni face cartea lor.

Tot în 1997, Ioanel Sinescu obține titlul de profesor universitar pe baza lucrării Patologie urologică. Lucrarea a dispărut ca răpită de extratereștri, nimeni dintre cei vii nefiind în stare să spună că ea a existat vreodată. Dar, în anul următor, Sinescu devine mai pămîntean. Publică Urologie clinică, o lucrare care poate fi identificată: e plagiată după Smith’s General Urology, 13^th ed. Norwalk: California, Appleton & Lange, apărută în 1992.

Beuran nu se mulțumește cu traducerile din engleză. Cartea Urgences en médecine, publicată de autori francezi la editura Doin în 1992, apare la București sub titlul Ghidul de urgențe în medicina internă, semnată de Mircea Beuran în calitate de coordonator al unei echipe mai largi de plagiatori. Între ei se remarcă, desigur, Ioanel Sinescu, cel care a mai plagiat alături de Beuran în Ghidul medicului de gardă (…).

Faptele rectorului și ale președintelui Senatului UMF «Carol Davila» n-au trecut neobservate.

Ca dovadă că ele au existat stau mărturie sancțiunile primite. În septembrie 2003, comisia UMF «Carol Davila» îi găsește vinovați de plagiat pe Beuran și Sinescu în cazul lucrării Ghidul medicului de gardă. Comisia propune Senatului sancționarea conferențiarului doctor Mircea Beuran cu desfacerea contractului de muncă. Pentru profesorul universitar doctor Ioanel Sinescu, se recomandă suspendarea pe o perioadă de doi ani a dreptului de înscriere la concurs pentru ocuparea unei funcții de conducere. Sancțiunile sînt puse în practică, dar structurile nu puteau sta cu mîinile în sîn.

Sistemul s-a pus în mișcare, a presat rectoratul, ministerul, Președinția României și tribunalul, iar la 3 decembrie 2003, prin decizia nr. 25220 a rectoratului UMF «Carol Davila», au fost revocate deciziile de încetare a activității didactice și de desfacere a contractului de muncă pentru Mircea Beuran. Autorul plagiatelor a fost refăcut tot ce fusese înainte.

Azi, Ioanel Sinescu și Mircea Beuran strălucesc din fruntea școlii românești de medicină așa cum strălucește coroana dentară a unui bulibașă. Pentru ei, felul în care se împleticește societatea în impostură nu e un simptom, e o încurajare. Legea antiplagiat a ministrului Curaj nu va îndrăzni să-i atingă, fiindcă virusul răspîndit de ei a contaminat nu numai Facultatea de Medicină și Farmacie, ci și facultatea de judecare a românilor.”

De aceea, cred că noua conducere a CNATDCU,

academicianul Viorel Barbu și profesorul Mircea Andruh, trebuie să înceapă cu acest caz. Reparația de reputație a instituției are nevoie de un gest răsunător, de rezolvarea unei spețe care a stîrnit ani la rînd stupoare și umilință.

Din punct de vedere tehnic, dovezile se găsesc în documente accesibile. Profesorul universitar Dorin Isoc de la Cluj și organizația GRAUR de la Cluj, de pildă, au furnizat probe peremptorii, ușor de găsit atît între coperți de carte, cît și online. Deranjul e minim, demascarea se află la distanță de un click.

Nimeni nu trebuie să se teamă de pedeapsă. Ca și în cazul turnătorilor la Securitate, plagiatorii nu sînt pedepsiți de lege. Important e însă ca CNATDCU să menționeze oficial plagiatul Sinescu-Beuran și să le lege numele de fals universitar, ca de o teoremă în matematică sau de un sindrom în medicină la descoperirea cărora ar fi contribuit.

În rest, ei vor rămîne tot acolo, prosperi și neatinși, ca o înfrîngere dezolantă cu Albania.