Ședință solemnă în Parlament la 30 de ani de la Revoluție. Mă rog, pentru unii solemnă, pentru alții doar somnolentă. Mă refer la bătrânul nomenclaturist Teodor Meleșcanu, scuipatul pe care statul român îl aruncă în obrazul părinților care și-au pierdut copiii la Revoluție.
Ludovic Orban rămâne același individ care inspiră generații, același tip mereu deschis la noi și noi provocări, cum ar fi aceea de a nu mânca dacă nu ai bani. Mă rog, omul spune: „Să insuflăm copiilor noștri curajul de a merge pe cărări nebătute, de a pune pe picioare afaceri”. Cum s-o fi îndrăgostit el, un suflet de bugetar vegan, de afacerile astea atât de tare încât toată ziua numai de afaceri vorbește? N-o fi avut afaceri când era mic, dracu’ știe.
În sfintele zile de decembrie, când omul ar trebui să-și ucidă cu bestialitate porcul din ogradă conform datinii, ministrul Agriculturii vine și face lumină în cazul răspândirii pestei porcine africane: „Nu omul care îşi creşte porcul pentru el şi familie este problema, ci şmecherii, samsarii şi porcii mistreţi”. Dacă-l aude Petre Daea, îl bate o săptămână cu cormoranul în cap.
Ludovic Orban a spus că Guvernul se ține de cuvânt cu măririle de salarii și pensii, însă „bugetul pârâie din încheieturi”. Poate să și pârțâie, Șică, dă banii la oameni.
Carmen Dan e în război cu Viorica Dăncilă: „Sunt un om care apreciază decența și nu o regăsesc la doamna Viorica Dăncilă”, zice ea. Superbă luptă, în surdină, undeva într-un separeu, în veceu la Organizația de Femei a PSD, dar nu în guvern, că nu suntem nebuni.
