A existat o vreme în care toate meniurile barurilor și restaurantelor arătau fix la fel: anost.
Apoi patronii de localuri au simțit nevoia să fie creativi și să adauge tot felul de textulețe amuzante, ca să condimenteze oferta de potol și pișoarcă. Evident, au eșuat, pentru că de aia sînt patroni de restaurante și nu laureați ai premiului Nobel pentru literatură. Așa au apărut tot felul de abominații, precum salata voievodului pașoptist, care conține lapte de unicorn, zahăr de la spiriduși și salate din grădina ursului, ceafă de crocobaur la grătar, cu măsline siluite de bucătar și ciuperci ale unghiei, și multe altele. Apogeul a fost atins săptămîna trecută, cînd am fost la o terasă care, printre beri și cocktailuri, avea amestecate și multe informații interesante despre performanțele României la canoe, urări de “La mulți ani!” adresate lui Amza Pellea și numărul de medalii obținute de olimpicii români la chimie. Dragi patroni, vă rog frumos, încetați! Nu e amuzant. Dacă eu nu vă oblig să mîncați ce gătesc eu, voi de ce mă chinuiți cu textele voastre de rahat?