MHS și cele două oculiste

Cînd apărea prin București de la Pietroșița, Mircea Horia Simionescu avea o geantă de umăr pe care o umplea cu cărți și reviste. În ultimii ani făcea vizite la doctori, pentru una, pentru alta. Odată pățise ceva la ochi: vedea dublu, așa că-și acoperea ochiul drept cu un plasture. Cu luleaua lui încovoiată pe care o ținea în colțul gurii, MHS părea un pirat zîmbitor, ieșit la pensie. Întorcea capul după femei pe stradă, apoi îți zîmbea inocent. Dacă-ți povestea vreo aventură amoroasă din tinerețe sau mai tîrzie, nu dădea nume și nici detalii erotice, încît îți puteai închipui ce voiai. Și că ajunsese pînă la capăt, și că se oprise undeva pe la mijlocul drumului, într-o adorație castă. Istoria cu tînăra oculistă mi-a spus-o în dreptul librăriei„M. Sadoveanu”. După cîtva timp am citit-o și într-un interviu apărut în Observator cultural. Oculista era frumoasă, potrivit standardelor lui. Mai întîi au stat de vorbă, să-i spună MHS ce-l supără. Cînd a început consultul, doctorița i-a cerut să se uite la ea, la care el, galant: „Asta fac, domnișoară doctor, de cînd am intrat în cabinet”. Atunci a fost una dintre puținele dăți cînd MHS n-a regretat că vedea dublu. O putea admira pe frumoasa oculistă în dublu exemplar.