Vestea condamnării lui Şerban „Micky“ Mihăilescu „Şpagă“ n-a produs nici un (sau aproape nici un) fior în politica românească. UNPR-ul chiar a destupat cîteva şampanii, primindu-l pe condamnat ca pe un deschizător de drumuri, căci partidul mai are membri care încearcă penalul cu degetul. În mod ciudat, însă, vestea care n-a făcut pe nimeni să tremure la Bucureşti a dat fibrilaţii unei doamne de 70 de ani din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Doamna cu pricina a aflat ştirea destul de repede, iar prima reacţie a fost să-şi opărească valetul cu ceaiul fierbinte pe care îl ţinea, pentru orice eventualitate, într-o ceaşcă de porţelan de Sèvres, moştenire de familie. Cînd valetul (să-i zicem, clişeistic, John) a ameninţat cu demisia, doamna şi-a cerut rapid scuze. După care a început să-i explice că viaţa în pîrnăile româneşti este mai grea decît în orfelinatele lui Ceauşescu şi că nu ştie dacă „poor Şerban“, un être sensibil, va rezista. Iar dacă nu va rezista, oare cît de departe va merge cu dezvăluirile şi cît le va povesti procurorilor români (nişte fiare, nu alta) despre vizitele sale periodice la Bruxelles sau despre ospitalitatea sa deosebită, ca secretar general al Guvernulului Năstase? La a cîta unghie smulsă, la al cîtelea deget strivit va ajunge, oare, cu povestirile la plicurile pe care, ca un adevărat lord, le dădea pentru a se băga în ele, după golirea de conţinut, un raport de ţară cît mai favorabil?
John n-a ştiut ce să spună, dar staţi liniştită, doamnă Emma Nicholson, baroneasă de Winterbourne, că de data asta n-a luat decît cu suspendare. Pînă va fi torturat în alt dosar nu vă dă în gît.
