A început Campionatul European şi România a bătut în grupe Spania cu 2-1? Normal, pentru că România bate tot cînd joacă FIFA 2011 pe PlayStation 3, iar controller-ul Spaniei e lipit cu scoci şi n-are nici butonul de pasă, nici ăla de şut. Dar asta nu contează, e istorie veche, de pe vremea cînd România înscria direct în perete după ce-şi pierdea toată alocaţia pariind pe un meci jucat contra Lichtenstein pe nivel mediu de dificultate.
Şi acum, că am terminat cu suporterii de fotoliu, să trecem şi la acei oameni cu suflet mare, care, asemeni unei asistente maternale care îngrijeşte un copil retardat mintal, sînt trup şi suflet alături de echipa naţională. Ei strigă entuziaşti „Hai România!“ la începutul meciului şi tot ei adaugă înduioşaţi „Hai acasă“ ori de cîte ori naţionala bate toate aşteptările într-o campanie de necalificare. Lor le este dedicat materialul de faţă.
1) Ultrasul – Critica literară l-a încadrat de mult ca liric al curentului sămînţătorist, iar adepţii teoriei evoluţiei îl privesc cu drag şi murmură: „El e! Darwin a avut dreptate!“. Este individul cel mai afectat de prejudecăţi nefondate, cum ar fi aplecarea spre violenţă excesivă. E drept că se omoară în bătaie o dată pe săptămînă cu membrii unei galerii adverse, dar, susţin sociologii, ăsta e doar un motiv pentru a face sex de împăcare a doua zi. Bine, dar cu jandarmii ce are? Simplu, probabil că nici el nu rezistă unui bărbat în uniformă. Cu toate acestea, vă rugăm să nu aruncaţi vreo remarcă rasistă sau homofobă la adresa lui: ca orice microbist român, şi el se înmulţeşte exclusiv cu mama arbitrului.
2) Vodchipedia – Apare mereu în jurul teraselor dintre blocuri şi vara poartă exclusiv un maieu în culorile clubului preferat, deşi încă nu ştim ce echipă joacă în alb, galben şi zaţ de cafea. Preferă meciul la terasă pentru că „nu mă amestec io cu toţi meltenii“, după care scapă un şuvoi de înjurături care-ţi fac părul bîtă. Spre deosebire de beţivii simpli, el nu cerşeşte o bere pentru că şi-a băut deja pensia, ci doar ca motiv să ceară şi o vodcă mică. I-aţi dat? Aţi trezit profetul: ştie toate rezultatele meciurilor jucate vreodată şi, dacă mai daţi un rînd, vi le zice şi pe alea ale meciurilor viitoare, dar numai pînă în decembrie 2012, că după aia se termină lumea.
3) Dichisitul – Deşi ascuns între sînii galeriei (că „galerie“ e substantiv feminin şi nu merge fără acord de gen), dichisitul este reperat urgent la prima intervenţie a forţelor de ordine. Spre deosebire de colegi, el crede că bastoanele în cap sînt doar un examen parţial la rezistenţa materialelor şi va merge cu mîinile ridicate către primul jandarm care scoate spray-ul lacrimogen, urlînd disperat „Dă şi mie, că am transpirat!“.
