Prestanța și Costel
Ei nu-i place să se amestece cu rudele, să se scalde cu familia în pupături, să se frece de unchi, mătuși, cumetri, verișori de patruzeci, șomeri și necăsătoriți, căzuți rău, juliți, în patima alcoolului.
Dar totuși, cînd aceste lucruri trebuie să se întîmple – căci se întîmplă, mai ales de cînd omul a inventat înmormîntările, nașterile și amorul cu acte –, departamentul de PR intră în funcțiune.
Niciodată tu nu vei fi în stare să-ți dai seama cum trebuie să te îmbraci sau să te comporți la astfel de evenimente.
Ați auzit de stridența discretă? Ține de promovare, ține de departamentul de PR al familiei, adică de femeie.
Stridența discretă este o formă de invizibilitate care te lasă cu gura căscată: oriunde mergeți, trebuie să arătați foarte bine, să fiți fericiți, să se vadă pe meclele voastre un trecut plin de satisfacții și un viitor luminos, presărat cu împliniri, cum e presărat cu petale de trandafiri patul mirilor. Un oftat reținut trebuie să se audă din toate piepturile cînd vă faceți voi apariția.
Tocmai v-ați certat trei ore, înainte de a pleca de-acasă? Nu-i nimic, din momentul în care ați ajuns la nuntă trebuie să păreți mai îndrăgostiți decît mirii.
Deci, coaie, cînd mergi cu prietenii tăi undeva, cînd te duci de capul tău pe la terase, e treaba ta, ține de imaginea ta. Dar cînd mergi la o înmormîntare, asta nu mai e treaba ta. E treaba ei. Te îmbraci cum vrea ea – „Ești nebun, cum să-ți iei tricou cu cap de mort?” –, iar la al treilea făcut cu ochiul începi și tu să plîngi puțin. Dar la al treilea făcut cu ochiul, da? Nu la a treia sticlă de vin dată gata cu nu știu ce unchi, care spune bancuri cu „pulă” și „pizdă”.
Cînd trebuie să pleci la vreo nuntă, e ca atunci cînd te ia la oaste. Mă rog, așa trebuie să fie. Ai un costum care te așteaptă pe ușa șifonierului, iar în cinci minute intri la duș, pentru că, după aia, are ea treabă în baie vreo cinci luni. Mai lipsesc un sac cu praf dezinfectant, cu care să arunce pe tine, și mașina de tuns.
Tanța repară prestanța
Așa este, femeia e PR-istul familiei. Săraca!!! Neam de neamul PR-iștilor n-a avut job așa oribil. Pentru cine nu știe, cel mai nasol lucru pentru un PR-ist este să rezolve o „criză de PR”, adică să salveze de la deces imaginea clientului, proaspăt prăbușită în prăpastie, desfigurată, julită de stânci, violată de niște urși care au trecut pe-acolo și abia capabilă să mai respire. Ei bine, să gestionezi imaginea unei familii care, din păcate, conține și bărbați, înseamnă să nu faci altceva decât să rezolvi, continuu, crize de PR.
Ai transpirat îmbrăcându-te PERFECT pentru o bere cu prietenii, la terasa destul de sordidă din fața blocului? L-ai îmbrăcat PERFECT și pe el? L-ai pus să-ți promită că nu se va mai purta ca un boschetar, ci ca adevărat gentleman? Că-ți va trage scaunul, ca să te așezi, că va săruta mâna tuturor tipelor din grup, de or să se uite alea la el ca la un dement, dar pe ascuns or să crape de invidie că ai lor nu sunt așa domni? Zadarnic. Până la urmă, tot o să te facă de rahat. De pildă, când Anna Karenina a grupului va începe să-ți relateze noua ei dramă, iar tu o să lăcrimezi discret, din empatie și pentru că te-ai ciupit de coapsă, ce-o să facă animalul? Păi, în loc să bage și el privirea umedă de vițeluș, o să se scobească în nas, dezinteresat. Criză dublă de PR, pentru că să te scobești în nas e nasol, dar SĂ TE SCOBEȘTI ÎN NAS CÂND CINEVA SUFERĂ e abominabil.
Criză de PR e și să-i amintești că n-a sunat-o pe mă-sa, de ziua ei, sau chiar să angajezi un actor care-i imită perfect vocea, s-o sune în locul lui, în cazul în care a apucat să se îmbete ca porcul și și-a înghițit limba. Criză de PR e să-i rupi tibia, pe sub masă, ca să nu se mai hlizească la parastasul lu’ mă-sa mare, de 40 de zile, dar și să îl păzești patru-cinci zile înainte să meargă la dentist, ca să nu scape la usturoi.
Și nu, dacă te-nșală nu e criză de PR, atâta timp cât informația nu ajunge la opinia publică. Mult mai grav e să n-aibă chiloții impecabili, când se duce la amantă. Să-i vadă nenorocita și să strâmbe din nas: „Hmm, ia uite-l și p-ăsta ce PR-istă proastă are acasă, nțțțț…”.
Cartea „Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut”, de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.