Chestia aia feminină
Te duci cu gagica la o petrecere. Hăhăială, băutură, mișto, lume multă, dar plecați după vreo oră, că ea are treabă a doua zi de dimineață și nu mai poate să stea. Ieși cu ea de-acolo și o auzi:
– Tu ai văzut-o pe-aia blondă că avea o relație de trei ani și două zile cu ăla îmbrăcat în cămașă verde? Apropo, dacă-l cunoști, să-i spui să meargă la doctor cu alunițele alea, nu arătau prea bine. Aaa, iar tipa aia cu pantaloni de piele e sora unuia de la Orange care e frate cu Georgiana, nevasta unui coleg de-al meu de la birou… Și îi cam plac femeile, îți zic sigur.
– Lu' colegu' tău?
– Nu, mă, ce-ai? Lu' asta în pantaloni de piele.
La cît de întuneric era la petrecere, și dacă toți ăia aveau pe ei foi cu informații despre viața lor amoroasă, tot ți-ar fi fost imposibil să citești.
În timp ce te apropii cu ea de taxi, se împiedică.
– Aha – îi zici –, o groapă, n-ai văzut-o, ha-ha!
– Mda, mă tot gîndeam la tipul ăla cu care te-ai salutat tu la bar, cînd ai luat băuturile. Ce nasol, săracul de el, suferă tare mult că l-a părăsit nevasta pentru prietenul lui cel mai bun, iar acum s-a mutat din nou cu părinții.
– Băi, ești dementă? Zi-mi numerele la Loto, te rog, te rog!…
– Ce numere la Loto?
– Păi, eu nu știu, dar tu…
– Eh, hai, mă, e vorba de intuiția noastră feminină.
– Aha, intuiție… Spune-i și vrăjitorie, însă, te rog, zi-mi numerele!
– De unde naiba să știu?
– Hai, te rog, arde niște picioare de broască, fă tot ce faceți voi la magie neagră… Vrei să-ți dau niște picături de sînge? Zi-mi, fac orice!
V-ați culcat, mă rog, mai mult ea. Pentru că tu îi șoptești ușor la ureche:
– 16 e? Dar 22? 35, 42?
Intuiția masculină
Era un banc, despre o tipă care e singură acasă și își face de cap cu vreo cinci deodată. Orgie sexuală în toată regula, alcool, droguri, dezmăț absolut. La un moment dat, intră bărbat-su pe ușă, întors mai devreme din delegație. La care tipa se oprește puțin din gemut și i 
se adresează: "Mda, bine-ai venit… Și-acuma începi, hai! Bănuieli, suspiciuni…".
O să ziceți că bancul ăla arată cum sunt femeile. Corect, însă ele sunt așa pentru că pot. Pentru că au cu cine. Bărbatul e o ființă foarte specială. Își găsește soția la o cină romantică cu o echipă de fotbal și e doar puțin mirat că e atâta lume la el în casă:
– Ce se-ntâmplă aici? E ziua mea sau te pomenești că ai o aventură cu toți acești hăndrălăi? – întreabă, ușor contrariat.
– Iubi, cum poți să te gândești la ceva atât de jignitor? Nu am nici o aventură! – vine răspunsul, indignat.
– Aha, deci e ziua mea. Păi, hai, la mulți ani, să trăiesc, ia zi, ce cadou mi-ai luat?
– Ăăăă… nu, nu e ziua ta. (și aparte): Adică ar putea să fie, dacă aș fi pregătită cu un cadou, dar nu sunt, futu-i…
– Să nu zici că e a ta, că am îmbulinat-o. Nu ți-am luat nici măcar flori.
– Ah…
– Ah?
– Da, ah! Nesimțitu' naibii care ești. E a nu știu câta oară când uiți că e ziua mea!
– Iartă-mă, iubi.
– Nu te mai iert, gata, m-am săturat. Pleacă, lasă-mă singură cu musafirii, cu oamenii ăștia cu bun-simț, care nu au uitat.
– Păi, și unde să mă duc?
– Nu știu, nu mă interesează. Plimbă-te și tu prin fața blocului până mâine, când terminăm noi petrecerea.
– Nu mai bine mă plimb prin jurul blocului, ca să nu mă plictisesc?
– Prin jur e perfect. Hai, valea. Du-te odată, că îmi vine să plâng numai când te văd.
– Hai, mă, pisi, nu te supăra așa! Uite, dacă vrei, stau și eu cu voi la petrecere și dansăm toată noaptea cum îți place ție. Mă sacrific. Vrei?
– Ăăă… Nu. Mai bine stai să vorbim toată noaptea despre noi. Să îmi explici de ce nu mă mai iubești.
– Am plecat, paaaaa!
Cartea "Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut", de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.
