Mîinile sus! Am venit să vă furăm banii. Și timpul în fața ecranelor

Niște indivizi cu fețe fioroase se adună de prin autobuze sau vagoane de metrou în districtul financiar londonez și urcă împreună, încruntați, pînă la etajul 27 al unui zgîrie-nori de birouri. Cu degetul pe trăgaciul mitralierelor scoase din ghiozdan și folosite ca niște bîte, pentru că împușcăturile ar da alarma în clădire, gașca intră în trombă în sediul unui fond de investiții, amenință cu moartea pe oricine se împotrivește, strînge toți angajații în sala de ședințe și toate telefoanele într-un coș de gunoi. Doi brokeri selectați din mulțime, un stick de USB conectat la computer și trei semnături de aprobare, cu țeava la tîmpla șefilor din board-ul comisiei de investiții, mai tîrziu, tîlharii dispar la fel de rapid cum au și apărut.

Tocmai a fost comis jaful de la Lochmill Capital, cel mai mare hold-up din istoria Marii Britanii: patru miliarde de lire din fondurile de pensii administrate de companie au fost transferate în conturile offshore ale unor bănci obscure din paradisul financiar al Insulelor Virgine, neprihănite de intruziunea Fiscului. Poliția se scarpină în cap, neajutorată. Hoții au purtat măști prostetice, pentru împiedicarea recunoașterii faciale, și s-au mișcat șnur, știind exact procedurile, datele de logare și persoanele responsabile de autorizarea plăților – deci, concluzie logică a investigatorilor, au avut complicitatea unui insider. Chiar trei, dacă e să-i contabilizăm corect, care, între ei fie vorba, au fost plătiți deja, cu sume între cinci și 20 de milioane de lire în Bitcoin, pentru job-ul lor de mijlocitori ai operațiunii Blitz Steal. Informații scurse dinspre sursele jurnaliștilor devin imediat breaking news și sămînță de scandal național: banii au început să apară prin conturile exotice, ferite de riscul taxelor/impozitelor, ale unor proprietari celebri, de la miniștri și miliardari din negoțul cu arme la vedete TV și din showbiz, tranformîndu-i din bogați în putred de bogați.

Sansa Stark din Game of Thrones a renunțat la tronul de Regină a Nordului și s-a mutat la Londra, ca să joace în Steal rolul unei sclave a sistemului: o tînără funcționară deziluzionată de viața sa anostă și fără perspective, care se trezește brusc implicată în niște aventuri cu bandiți, activiști teroriști și agenți MI5. Pentru că, da, MI5 colaborează cu civilii, le dă acte false, la schimb cu date importante despre răufăcători care țin de fișa postului lor de serviciu secret incompetent… în fine, toate basmele cunoscute din atîtea și atîtea rebuturi cinematografice cu cetățeni obișnuiți deveniți peste noapte superspioni.

În ghiveciul de scenariu fantezist și previzibil din Steal se întîmplă cam tot ce aștepți să se întîmple, acțiunea alunecînd pe coaja de banană a clasicei rețete romantice încă de la început. Din primul moment în care El și Ea apar în scenă, știi deja că în penultimul episod vor ajunge în pat și că, după o luptă grea cu băieții răi, plus o rană care se vindecă pînă la scena următoare, vine happy-end-ul: eroul rămîne și cu viața, și cu banii, și cu fata. Și vor trăi împreună pînă la adînci bătrîneți. Dacă n-or fi murit deja de plictiseală, ca majoritatea telespectatorilor.

Steal, 2026, pseudo-thriller gangsteresc-financiar cu final de mult așteptat, creat de Sotiris Nikias, șase episoade de 41-53 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.