Să te duci în Grecia pentru moaște, asta înseamnă să fii credincios. Să te duci în mînăstire grecească și să furi moaștele de acolo asta înseamna că ori ai inhalat prea multă tămîie, ori dai dovadă de zombifilie. Să fii pe deasupra și preot, intrăm într-o nouă dimensiune a credinței. Cînd cererea de moaște depășește oferta, iată ce se întîmplă: preoți români, cei care clădesc capitalismul ortodoxiei mioritice, se dedau la vilegiatură pentru a șuti o mînă mumificată de la greci. Ies bani mulți cu pupatul moaștelor și dacă slujești într-o mînăstire sau o biserică ce deține asemenea elemente anatomice, te-ai scos. Adevărul este că doar din botezuri și înmormîntări nu se prinde cheag. Ai nevoie și de bucăți de sfinți.
Probabil că cei doi preoți nu știau povestea polițiștilor din Țăndărei care nu aveau radar pe mașină. Purtătorii de caschete, văzînd cum colegi din alte comune băgau la greu șpăgi cu radarul, au cumpărat și ei unul, din economiile familiei, pentru a-l scoate la produs. Au început să facă bani pînă au fost prinși, așa cum s-a terminat și povestea duhovnicilor noștri. Băi băieți, e greu fără radar dar și mai greu fără moaște. Nu se compara. Acesta este momentul oportun pentru patriarhul Daniel să dea drumul la magazinele de moaște autentificate, cu timbru, ca la alcool. Este absolut necesar să fiscalizăm fenomenul moaștelor și să-l transformăm în Monopol de Stat, altfel ne trezim într-o zi că niște preoți îl fură cu tupeu și pe Dumnezeu pentru a-l valorifica pe piața neagră, la ei în parohie.
