Minciunile convenabile ale unui securist

Dumincă seară, 8 octombrie, un fost securist fruntaș, Filip Teodorescu, a primit spațiu televizat pentru a-și lansa spre public minciunile din ce în ce mai sfruntate. Asistăm, de o bună bucată de vreme, la o reabilitare fără precedent a Securității și la o mistificare tot mai accentuată a trecutului. Turnători abjecți sunt înmormântați cu onoruri militare, după ce au fost multiplu decorați de președinții României. Criminali odioși se bucură, post-mortem, de ode nesfârșite. Iar acum, participanți direct la reprimarea manifestațiilor din 1989 de la Timișoara ne dau lecții de patriotism, bune intenții, morală.

Faptul că Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului departamentului de contraspionaj al DSS, nu a fost condamnat pentru ceea ce a făcut, în decembrie 1989, la Timișoara se datorează minunatei Justiții românești, care n-a reușit să ducă până la capăt decât foarte puține dintre procesele Revoluției. Despre care Teodorescu ne spune că a fost lovitură de stat. Mai mult, a fost o lovitură militară de stat, despre care ei, contraspionii, știau și nu au intervenit, pentru că își doreau schimbarea. De aia nu l-au împiedicat pe Stănculescu, omul MI 6-ului. Pentru că așa erau securiștii români: niște oameni de treabă, care iubeau libertatea și democrația, dar îi strica anturajul. Până la urmă, dacă pseudo-dezvăluirile foștilor securiști continuă în ritmul ăsta, vom afla că singurul, dar absolut singurul care ne teroriza era Ceaușescu. El și numai el reușea să țină sub teroare o țară întreagă, în timp ce toți ceilalți care, chipurile, îl slugăreau erau niște disidenți de primă mână. De ce le-au trebuit 22 de ani ca să-l dea jos e mai greu de explicat logic. Dar ei vor găsi cu siguranță o explicație.

Ei, dar nu doar despre asta e vorba. Ca să vedem cât de tare poate minți un astfel de personaj, să luăm drept exemplu doar două dintre poveștile spuse de Filip Teodorescu duminică seară. Conform securistului, fabricarea automobilelor Dacia ar fi un mare succes al spionajului românesc. Adică al Securității. Da, ați auzit bine exact ce au auzit și telespectatorii Antenei 3: Dacia 1100 și, mai apoi, Dacia 1300 au fost fabricate în România după ce Securitatea ar fi furat de la francezi proiectele mașinilor și pe cele ale fabricii de la Pitești. Ei bine, realitatea e cu totul alta. Fabrica de la Pitești a fost construită în colaborare cu francezii de la Renault, iar modelele Dacia 1100 și Dacia 1300 au fost fabricate sub licență. E drept, la un moment dat românii nu au mai plătit licența pentru 1300, cum nu mai plăteau nimic, dar asta nu înseamnă că proiectul mașinii a fost șterpelit de Securitate. El era deja în fabrică, adus de inginerii francezi, implementat de ei. Atunci când, în 1999, Renault a cumpărat Dacia, a făcut-o și din considerente sentimentale. În definitiv, ei o proiectaseră și o puseseră pe picioare.

A doua minciună sfruntată a lui Teodorescu a fost că tot Securitatea a fost aceea care a încercat, prin Pacepa, să obțină de la nemți proiectul unui avion militar pe care ar fi urmat să-l producă România. Când te uiți la siguranța cu care sunt debitate aceste minciuni mai că l-ai crede pe individ. Doar că, și aici, realitatea e alta. Fokker, firma cu care Pacepa negocia (nu încerca să fure de la ei), nu mai producea avioane militare de foarte multă vreme. Doar avioane civile. Iar Pacepa asta și negocia, cumpărarea licenței pentru un avion civil mediu-curier. Negocierile au eșuat, iar România a ajuns să producă, sub licență, ROMBAC 1-11, varianta BAC 1-11. Totul pe bani, cu licență cumpărată, fără ca Securitatea să fi reușit să fure nici măcar proiectul unui nit.

Duduie presa de reacții la nemaipomenitele dezvăluiri ale lui Filip Teodorescu. După ce vezi două minciuni una după alta, ar trebui să-ți fie clar că toate aceste povești sunt cam din aceeași categorie.