Mîndri că sîntem români: pînă și Dacia pleacă din România

Mai dă-o dacului de treabă! ar fi răbufnit împăratul Traian la vederea a ce-au reușit urmașii Romei. Regele Decebal, mai discret, și-ar fi băgat doar unghia în gît la auzul veștii că modelul Striker al Dacia se va face în Turcia. Da, „la auzul veștii”, pentru că dacii erau puțin analfabeți. Cam ca românii de azi.

Am pierdut trenul spre viitorul Dacia – licență poetică, desigur –, dar ne rămîne trecutul glorios. Ăla cu Posada, Rovine și Podul Înalt? Absolut ca vodca!

Ăla în care industria auto reprezenta 13-14% din PIB? Nu în ritmul ăsta.

Ăla în care doar Dacia era în stare să acopere 2,1%? Nu, nici ăsta.

Atunci sigur e ăla în care aproape o treime din exporturile României însemnau industrie auto, iar Dacia se fălea pă persoană juridică cu 5,3%? Mai garantat ca Vanghelie.

Anul ăsta începea cu știrea despre cum Dacia marocană din Tanger depășea lejer Dacia miorică din Mioveni în materie de producție la hectar, iar zvonurile despre cum toată producția s-ar putea muta acolo pe viitor căpătau un urît parfum de credibilitate.

Ei bine, slavă Domnului că n-a fost să fie așa. Uite, e oficial, nu se mută toată producția acolo, o parte au furat-o turcii. E destul să ne spunem că sigur au furat de la marocani și gata, nu mai e nici o problemă. A fost, a trecut, cui îi mai pasă? Mai bine să privim cu încredere spre viitor. Un viitor în care nici producția generațiilor următoare de Duster și Bigster nu e confirmată pentru uzina din Mioveni.

Ajunși în acest punct, ați spune, tipic românește: „Cineva să facă ceva!” Just! Cadrele de nădejde ale statului ar fi trebuit să ia niște măsuri energice de ani de zile. Momentan, n-au reușit decît să scumpească energia, chestie care chiar ajută dacă ești o uzină plasată în altă țară.

Tot ce mai rămîne e să ne rugăm să ajungă suveraniștii la putere, să conecteze ei direct uzina la tunelurile energetice din Bucegi.