„România are două oferte pe masă de AI Gigafactories. […] Sper ca pînă la finalul anului să definitivăm lucrurile cu un anunț pozitiv”, ne promite ministrul Nazare. Personal, aș fi apreciat un asemenea anunț în mijlocul verii. Nu, nu pentru că asta însemna că scăpam de criza aia politică absolut nesimțită. Ci pentru că un asemenea anunț îți dă fiori, lucru foarte plăcut pe căldură.
Un data center e un dezastru de ultimul tip pentru mediu și prețul energiei, motive care i-au făcut pe americani să fugă de ele ca trumpul de tămîie și să voteze democrații cu ambele mîini, eventual cu toate trei, dacă au avut bunici participanți în Experimentul Philadelphia. Pe de altă parte, ministrul Nazare poate argumenta că un Gigafactory nu e un data center. Tehnic, e corect. Un Gigafactory, prin comparație, este un Sidex față de fierăria lui Iocan. Că tot vorbeam de giga-povești românești de succes.
Dar să fim optimiști. În definitiv, nu sună deloc idiot sau sinucigaș să faci un mega, pardon, un giga-data center într-o țară de poveste unde prețul la energie sare ca puricele potcovit cu zeci de ocale de fier și ajunge lejer pînă la cer. Bine că ne-au plecat valorile la furat în Vest și i-au lăsat fierul din potcoave, că altfel aveam facturi astronomice.
Dar și așa, din punct de vedere prost, stăm excelent: nici nu se încheiase bine primul semestru din 2026 și România sărbătorea cu șampanie cea mai mare creștere a prețului la energie electrică pentru consumatorii casnici din UE. 51,6%, apud Eurostat, să fie mare, să nu fie rău. Și, dacă raportăm și la puterea de cumpărare, sîntem primii din Europa. Desigur, asta nu înseamnă neapărat că un centru gigantic, care are nevoie de curent cum are nevoie Grindeanu să-și scoată ceasul de la mînă, va arunca prețul energiei în aer. Eu v-am zis că prețul la curent pentru consumatorii casnici e mare, dar ăla pentru consumatorii industriali e altceva. Pun pariu că e și alt tip de curent, cu altă cifră octanică.
În plus, parcă era vorba să pună Gigafactoria asta la Cernavodă, deci e OK, că acolo știe toată lumea că curge curent prin priză pe gratis, că și-așa produce centrala. Mai puțin acum, cînd e oprită din cauza lipsei de apă. Uite, apa, cealaltă chestie pe care un data center o consumă ca pe apă, figură de stil.
Dar bine, veți spune, asta e șansa noastră să devenim un hub tech european, așa cum e Irlanda. Just! În Irlanda, consumul de energie pentru data centers a sărit de la 5% în 2015 la 23% în 2025. Consumul casnic e 28%. În România aveam în 2024 aproape 12.000 de cetățeni fără acces la curent electric. Estimați singuri cît va reprezenta consumul unui mega-data center.
Prin urmare, să fim optimiști: avem șansa unui nou hub de job-uri, pentru Tatiana, care dă cu mopul, și nea Gigi, electricianul care vine să bage înapoi în priză prelungitorul în care stă serverul, pe care l-a scos Tatiana ca să dea cu aspiratorul. Și restul? Restul ne angajăm la clanurile din Sintești și facem balade și idile despre cum Andrii Popa a jefuit Gigafactoria de cupru.
