Liviu Pop este atât de pătruns de misiunea de preşedinte al Sindicatului Liber din Învăţământ Maramureş, încât a uitat la ce instituţie predă şi a scris că este profesor la Colegiul Tehnic „Anghel Salygny“ din Baia Mare. După o asemenea gafă, face echipă cu deşteptăciunea pământului, Corina Dumitrescu, care „înnoată“ în apele tulburi ale imposturii. Mai departe, toate titlurile cu care îşi împopoţonează CV-ul par acum vicleşuguri şi ticluiri menite să zugrăvească un alt individ decât liderul de sindicat năimit ministru al Educaţiei.
Nu ştiu la ce îi poate folosi certificatul de competenţe profesionale, achiziţionat în urma „programului de formare continuă şi dezvoltare continuă a personalului didactic cu funcţii de conducere din învăţământul preuniversitar «Star Manager», al Fundaţiei Sfântul Anton de Padua, din comuna Ulmeni“, când la prima conferinţă de presă „speră“ „ca şi în continuare, şi împreună cu dumneavoastră, să trecem printr-o perioadă foarte grea“. Nu înţeleg la ce-i folosesc certificatele de absolvire a cursului de competenţe sociale şi civile, organizat de „Academia de Advocacy“, când la aceeaşi primă ieşire în lume afirmă, senin, „Deci sunt lucruri care se desfăşoară cu o viteză extraordinară, în 11 zile nu avem voie să greşim nimic, şi vorbesc aicea şi cu sâmbătă şi cu duminică“. Şi după ce se angajează solemn că n-are voie să greşească timp de 11 zile, afirmă că „Clasa pregătitoare, repet, ca şi celelalte ordine, rămân în vigoare“. Apoi, ca un veritabil matematician care este, extrage din mulţimea de 11 cifre primele trei şi face o nouă juruinţă că nu va greşi: „Priorităţile sînt în trei zile să ne organizăm efectiv de sus până jos, fără nici o greşeală“. Personal, m-am săturat de educaţie şi vreau acasă, vorba lui Liviu Pop, de la sfârşitul conferinţei: „Vreau să rezolv problemele care le am, nu să-mi pun probleme şi-apoi să caut soluţii la ele“.
