Să presupunem că începe și la noi o mișcare asemănătoare celor din vestul Europei. De aia sinceră, cu năduf, fără sprijin organizatoric de la aurari sau de la progresiști. O mișcare venită din durerile sărăciei și chinurile nedreptăților. O ieșire masivă pe străzile marilor orașe, o revoltă adevărată, scăpată de sub control. S-a adunat o cantitate uriașă de furie care trebuie revărsată undeva. Dar unde?
Marile instituții ale statului, locurile de unde izvorăsc corupția și hoția, sunt apărate strașnic de Jandarmerie. Am văzut cu toții cât de tare bate. Dar oricât de mulți și de fioroși sunt, jandarmii nu pot acoperi toate obiectivele spre care se îndreaptă furia populară.
Elevii sparg fast-food-uri și magazine de telefoane. Unii pleacă cu burgeri cât să le ajungă până la Bac, alții cu telefoane pe care să-și filmeze teribilismul. Câțiva, mai radicali, ocupă magazinele de jocuri video și cer abolirea temelor, testărilor, examenelor. Revoluția e transmisă live, în format vertical, se fac bani frumoși și din view-uri. Bătrânii cotropesc piețele agroalimentare și rașchetează tot de pe tarabe și din galantare. Roșii, brânză, cartofi, pătrunjel, se bat și între ei chiar dacă sunt la furat, nu la promoție la tigăi. Studenții ocupă saloanele de tatuaje și îi amenință pe maeștrii desenatori să le facă lucrări ample, din ceafă până la gleznă. Dragoni, lupi, îngeri, citate în latină. Unii sunt revoltați că n-au loc pentru cuvântul „libertate” și cer să le fie scris pe frunte, cu diacritice.
Corporatiștii iau cu asalt cafenelele și magazinele bio, ocupă sălile de fitness, sechestrează instructorii și îi obligă să îi antreneze până la ultima picătură de energie.
Părinții atacă raioanele cu lapte praf, scutece și rechizite. Profesorii ocupă librăriile, de unde scot hârtie pentru imprimantă, markere care chiar scriu și manuale apărute în secolul ăsta. Eu mă înhait cu câțiva vecini și jefuim magazinul MI din apropiere, din care înainte de revoluție nu ieșeam cu punga aproape goală fără să plătesc câte 200 lei.
Numai politicienii privesc de la ferestre, nedumeriți. Cum adică să furi din magazine? Să cari cu brațele? Să te faci de căcăt pentru o pungă de cafea și două pachete de unt? Lor li se pare ceva primitiv. Pur și simplu ei nu înțeleg că oamenii ies în stradă să fure lucrurile pe care nu și le mai permit de mult.
