Cînd profesorul Daniel Barbu a fost numit ministru al Culturii, am scris aici că n-ar fi potrivit pentru fișa postului. E un universitar căruia nu-i poți pune la îndoială pregătirea sau suprafața intelectuală. Spre deosebire de predecesorul său, Puiu Hașotti, știe să deosebească valoarea de impostură.
Daniel Barbu are idei, pe care și le apără fără complexe, indiferent de reputația celui cu care polemizează. Colega lui de catedră la facultate, Iulia Motoc, cea care e totodată și judecătoare la Curtea Constituțională, neavînd de unde să-l apuce intelectual, l-a atacat la morala de sub centură, cu acuzația că și-ar fi sedus o studentă. A abandonat-o după aceea? – te întrebi indignat. Tot Iulia Motoc îți dezumflă indignarea, acuzîndu-l pe Daniel Barbu că a ajutat-o pe fosta lui studentă să promoveze în ierarhia universitară, ceea ce e o mizerie sinistră. Deunăzi însă, fostul premier Boc, azi primar de Cluj, a susținut că ministrul Daniel Barbu e demn de dispreț și că ar trebui să plece din guvern. Altă afacere amoroasă? Oarecum. Mai multe orașe din România, printre care și Clujul lui Emil Boc, îi fac curte ministrului pentru a le susține candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. În această competiție, Daniel Barbu s-a antepronunțat la Timișoara, anunțîndu-i pe localnici că-i va susține și că-i va ajuta să-și facă un dosar de nerefuzat. Acum, chiar că ministrul poate fi acuzat de tentativă de seducție, a unui oraș, e adevărat, și de abandonare a altor orașe, care-și etalează grațiile în fața lui. Dacă ar fi fost un simplu, dar înfocat propagandist politic al USL, ceea ce ar fi trebuit să rămînă, Daniel Barbu ar fi meritat felicitări pentru calitățile sale de seducător. Ca ministru, însă, a vorbit ca un mafiot descheiat la șliț.
Publicat în Cațavencii, nr. 11 (89) 2013
