Deşi din căsoiul de pe Zambaccian n-a transpirat măcar un foc de armă, orele dinaintea arestării au fost foarte tensionate. Două ore de foc. Au curs telefoanele spre Năstase ca mierea cu fiere. Tovarăşi de nădejde şi cu funcţii importante i-au promis arogantului aflat la strîmtoare marea cu sarea, numai să se lase dus la Mititica.
Întîi, să vie de bunăvoie, se rezolvă, au ei grijă, nu-l lasă. Năstase a întrebat: cum? Au dat din colţ în colţ. „Nu ies din casă!“ A sunat însuşi Ponta. Apoi a intrat pe fir Iliescu. Sfătos ca o bunicuţă. Năstase a ridicat tonul. „Nu ies şi nu ies.“ A plusat Rus, garantîndu-i băieţi discreţi şi geamuri fumurii. „Nu şi nu.“ Atunci s-a instalat panica guvernamentală. Cînd ofiţerii în civil sunau politicos la poartă, erau deja în temă. „Să-l aduceţi viu sau mort. E bun şi mort, dar mai mult viu.“
