Paul Goma a murit fără să mai fi călcat în România, după ce a plecat, mai precis silit să emigreze în Franța, în timpul comunismului. Goma a rămas nemulțumit de ceea ce se întîmpla în țară, chiar și atunci cînd cei mai mulți dintre confrații lui scriitori erau fericiți că dispăruse cenzura și că viața de zi cu zi devenise satisfăcătoare. Goma se simțea îndreptățit și după 1989 să le dea note proaste la etică și la solidaritate unor confrați mai mult sau mai puțin celebri, la noi, din cauza felului în care se purtaseră cu el în țară. Încît și-a făcut mulți dușmani în lumea literară.
Nu l-am cunoscut. I-am citit romanele – nu toate –și Jurnalul, apărut în mai multe volume. Mi-au vorbit despre el însă mai mulți prieteni comuni cu care arțăgosul în scris Goma era cît se poate de cordial la Paris. Acolo, însă, Goma s-a certat și cu marii săi susținători din exil, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, deși îi lega printre altele și faptul că se aflaseră el, Monica Lovinescu, plus romancierul Virgil Tănase pe lista neagră a lui Ceaușescu, care dăduse ordinul să fie lichidați. Puțin a lipsit ca ordinul nemernicului să fie dus la îndeplinire. Goma a primit la Paris un pachet cu o bombă-capcană, pe care nu l-a deschis, iar Monica Lovinescu a scăpat cu viață după ce a fost bătută îngrozitor pe stradă.Tot pe atunci,oamenii lui Carlos Șacalul au pus o bombăla sediul Europei Libere de la München, doar că au greșit aripa clădirii. Au avariat-o pe cea în care se afla Departamentul Cehoslovac.
Acum cîțiva ani, Goma a primit cetățenia Republicii Moldova. Se pare, dar nu bag mîna în foc, că nu i-a fost retrasă cetățenia română, însă în 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor. În 1990, cînd președinte al Uniunii era Mircea Dinescu, Paul Goma a fost reprimit în USR, ceea ce pe romancier nu l-a încălzit deloc.
Asta l-a făcut să-și aducă aminte de confrații care i-au întors spatele sau se făceau că nu-l văd pe stradă, pe vremea cînd era chemat la Securitate, unde era interogat și bătut. Poate că a mai și exagerat, dar altminteri ce era să spună și să scrie? Să mintă din amabilitate că scriitorimea a fost solidară cu el? Să-și falsifice amintirile din înțelegere față de cei cărora le-a fost frică să se mai afișeze cu el? Doar foarte puțini scriitori români au trecut prin deșertul plin de pericole pe care l-a străbătut Paul Goma în România.
Omul ăsta teribil și de neînduplecat, care a scăpat cu viață din România și în Franța unei (sau unor!?) tentative de asasinat politic, a căzut victimă coronavirusului. Virusurile nu aleg, știu, dar Paul Goma, om cu destin mare, ar fi trebuit să moară în patul lui, nu ca pacient la spital, și nu înainte de a fi făcut, în sfîrșit, îndelung amînata lui vizită în țara pentru care și-a pus pielea la bătaie.
Billule (Balan Vasile-William-Bill) , om cu greutate, dai ”acoprire” și conținut verbului a libidina
(în cazul tău funcționează și forma reflexivă) . Ce păcat că nu te vei putea studia tu pe tine , după ce vei muri așa cum va trebui.