De la înaintașii lor în fruntea partidului, șefii PSD-ului au învățat, cu greu, dar au învățat, smerenia ipocrită. Căci n-a fost absolut nici unul printre strămoșii recenți pe linie de partid de-ai lui alde Ciolacu să facă gura mare și să nu aibă de suferit. Năstase și Dragnea și-au luat-o cel mai clar, dar nici Geoană sau Ponta n-au fost feriți de emoții în timpul întâlnirilor cu procurorii. Așa că, în cele din urmă, a coborât înțelepciunea și în sediul din Kiseleff, oricât ar părea de ciudat ca înțelepciunea să aibă chipul lui Ciolacu și vocea dogită a lui Tudose.
Înțelepciunea asta, de dată recentă, îi face pe liderii PSD să nu se mai arunce ca fetele mari la măritat atunci când vine vorba să-și anunțe candidaturile la diverse funcții. E drept, Ciolacu n-a avut încotro și, dacă tot au intrat la guvernare, și-a asumat și rotativa aia ciudată, alternanța premierilor petrecută la mijloc de mandat al coaliției. Dar atât. Ar fi fost prea mult chiar și pentru ei dacă le-ar fi reușit să ajungă la guvernare, dar să nu se expună prea mult, dând și prim-ministrul. Candidatura la președinție, însă, nu se prea înghesuie nimeni să și-o asume. Din trio-ul Ciolacu-Tudose-Grindeanu știu și ei că profil mai de prezidențiabil ar avea Sorin Grindeanu. Dar, cum și-a asumat ditamai ministerul plin de bani, până și Grindeanu ar prefera să rămână în istorie doar cu profilul, nu cu tradiționalele poze față-profil făcute la internare. Ar mai fi Gabriela Firea, care nu renunță la ideea ei mai veche de a face din Pandele primul soț al țării. Doar că șansele ei să obțină nominalizarea partidului sunt din ce în ce mai mici, pe măsură ce oamenii încep să uite ce bugete generoase de publicitate avea la PMB.
Pe de-o parte e greu, că partidul își dorește propriul candidat la prezidențiale. Dar e ca și cum l-ai lua pe omul respectiv, i-ai desena o țintă pe el și l-ai plimba cu fanfară prin fața DNA. Pe de altă parte, soluțiile găsite pentru candidaturi n-au fost cele mai fericite totdeauna.
Acum, însă, de peste oceane și țări pare să fi ajuns și la ciolaci soluția: o candidatură pe modelul Nicușor Dan. Oricât părea de negândit, cu ceva vreme în urmă, că Geoană ar mai putea reveni vreodată în politica românească, acum pare aproape de neconceput ca el să nu revină, fix în poziția de candidat prezidențial. Doar că, de data asta, independent, susținut de PSD. Iar dacă scorurile doamnei Kövesi în sondaje continuă să mai crească mult, n-ar fi de mirare ca și PNL să-l sprijine pe independentul Geoană, căci până și președintele Iohannis își amintește cum s-a descotorosit de eroina anticorupției. Singurul încă neconvins complet pare a fi gealul Ciucă, ce mai așteaptă un semn divin și își consultă zilnic specialiștii, care se tot chinuie să descifreze flatulențele licuriciului ăluia mare, întrebând după fiecare fâsâită: „Ce-a zis, ce-a zis? Ce trebuie să fac?“.
