1998 – Sorin Oprescu candidează pentru prima oară pentru funcția de primar al Capitalei, dar este învins în al doilea tur de Viorel Lis. Se pare că scorul a fost atât de strâns încât câștigătorul mandatului de primar a fost stabilit la păcănele.
2000 – Oprescu mai are o tentativă eșuată de a deveni primar, dar pierde tot în al doilea tur, în fața lui Băsescu. Se pare că Băsescu a câștigat doar datorită voturilor din diaspora, în special celor exprimate la ambasada României de la Paris. Rămas iar fără oraș, Oprescu e nevoit să se antreneze de unul singur, prin parcuri, unde exersează distrugerea de spații verzi pentru ziua în care va deveni primar.
2002 – Câștigă marele premiu la un festival internațional de umor, după ce înscrie în concurs un proiect extrem de ridicol de piste pentru bicicliști.
2008 – Oprescu devine primar general al Capitalei. El câștigă alegerile cu niște proiecte foarte îndrăznețe, precum acela de a demola locuințe pentru tineri și de a distruge mai multe parcuri în care să se joace copiii.
2009 – Preocupat de problema câinilor fără stăpân, Oprescu propune ca toți maidanezii să fie adunați de pe stradă și operați de apendicită chiar de către primarul general. Organizațiile pentru Protecția Animalelor se opun categoric, argumentând că eutanasierea câinilor e o practică barbară.
2011 – Oprescu intră în Cartea Recordurilor, la categoria ”Cea mai mare salată din lume preparată într-un parc care urmează să fie demolat de buldozere”.
2012 – Este inaugurată, într-un final, parcarea subterană de la Universitate. Se pare că lucrările au întârziat atât de mult deoarece inițial Oprescu a uitat un bisturiu înăuntru și a trebuit să refacă toată construcția.
2013 – Oprescu le promite unor protestatari că, în locul clădirilor vechi pe care le dărâmă, va construi altele și mai vechi.
0 vizualizări
