1967 – Se naște Lucian Mîndruță. Se pare că el a muncit din greu ca să vină pe lume și nu i se pare corect ca oamenii care nu au muncit la fel de mult să se nască de parcă acest lucru li s-ar cuveni.
1972 – Îi cad primii dinți de lapte. Se gândește îngrozit că acum, știrb fiind, va trebui să voteze cu Ponta.
1975 – Refuză să-i ducă flori învățătoarei, deoarece nici lui nu i-a dat nimeni flori atunci când a simțit nevoia să fie validat. Îi propune însă învățătoarei să i le vândă la un preț bun.
1978 – Vizibil impresionat de schița puiul, Mîndruță condamnă în termeni duri atitudinea puiului de prepeliță, care devenise, încă de la o vârstă fragedă, un asistat social.
1989 – Revoluția îl prinde lucrând în mediul privat, la o firmă de mers pe burtă, înghițit în sec și suportat regimul represiv.
1996 – Văzând că cerșetorii își împart sferele de influență și locurile de cerșit, Mîndruță face o plângere la Consiliul Concurenței. El atrage atenția că cerșetorii nu își fac corect concurență unul altuia, lucru care explică și tarifele exorbitante pentru care aceștia cerșesc.
1998 – Pe trotuarul din fața blocului său apare un bătrân cu un cântar vechi de baie, care speră să câștige câțiva bani de pâine de la trecătorii milostivi. Încrezător în valorile pieței și ale concurenței libere, Mîndruță se instalează alături alături de el cu un cântar electronic mult mai performant și începe să perceapă un tarif de două ori mai mic.
2010 – Adrian Năstase îl face cavaler de Cornu, cu ajutorul unei săbii ninja. Nu glumesc, chiar îl face. Vorbesc serios. Există filmarea, căutați de youtube.
2012 – Lansează o critică virulentă la adresa lui Stalin, căruia îi reproșează că naționalizase totul, în loc să permită o piață liberă a lagărelor de muncă forțată.
Majoritatea celora care s-au gândit să spună ceva…habar nu au avut că articolul este fabricat de caţavenci şi că trebuie să ai simţul umorului atunci când vrei să faci praf un articol de-al lor…este un articol care vrea să-l ajute pe Lucian Mândruţă să revină acolo unde îi este locul…la jurnalismul de bun simţ…Da. Lucian Mândruţă şi Sandra au fost (din punctul meu de vedere) două persoane care aduceau în casele oamenilor din momentul în care apăreau la ştiri, liniştea şi bunăvoia …deoarece sunt oameni frumoşi şi cu mult bun simţ…lucru care nu a fost pe placul patronului, deoarece a scăzut audianţa…ei nu dădeau ştiri alarmiste care le satisfăceau pe mahalagioaice, nu dădeau can-can-uri despre vreo tiză a la Oana Zăvoreanu, sau Bahmuţeanu care s-a recăsătorit de „N” ori cu regele gunoaielor tovarăşu Pârloagă…Nu! Ei dădeau ştiri de un profesionalism occidental…şi atunci…un şut în fund…şi Afarăăăă!!!! mi-a scăzut contul din bancă. Dar ca să nu fie huiduit, domnul patron a pus pe răspândaci şi pe sconcşi să fabrice jigoşenii la adresa lui Mândruţă ca pe vremea Stalinismului…cum că şi-a înşelat soţia…ce aveau ştirile de la TV cu subprefectura. Şi eu am avut un bărbat frumos şi inteligent ca Lucian (tizul numelui meu), iar când m-am decis să spun DA! am ştiut că am să-l împart şi cu alte concurente…sunt femeie şi ştiu că vorba din bătrâni este adevărată: câinele nu poate face nimic dacă căţeaua nu ridică coada!!! Lucian : – Nu mor caii, când vor câinii!
Hahahaha :)))))
Bun articolul.
Daca ce scrie Lucica Mandruta este…critica…atunci critica nu mai este o doctorie amara care te vindeca,scrisul lui mandruta este un fel de cianura sau venin de vipera lenesa care nu este obisnuita sa munceasca de mica precum el vrednicul cel mai vrednic dintre vrednici…