1952 – Se naște Vladimir Putin. Până să crească și să înțeleagă cum vin copiii pe lume, lui Putin nu i s-a spus că l-a adus barza, ci că l-a trimis KGB-ul.
1958 – Micul Vladimir se dovedește a fi un copil foarte energic. De fapt, educatoarea de la grădiniță le spune părinților că Putin are atât de multă energie că i-ar putea vinde și Europei de Vest.
1960 – Atunci când copiii de vârsta lui se jucau fotbal printre blocurile comuniste din Leningrad, Vladimir Putin stătea cu nasul în cărțile de geografie și citea despre cea mai importantă figură a istoriei militare ruse, Generalul Iarnă.
1961 – Rușii trimit primul om în spațiu. Puțină lume știe că Gagarin nu ținea neapărat să ajungă pe orbita Pământului, dar era singurul loc în care sovieticii puteau călători fără viză. Putin se gândește că e o prostie ca rușii să încerce cucerirea spațiului, deoarece, la cât de întinsă e Uniunea Sovietică, spațiul e ultimul lucru care le lipsește.
1964 – Directorii și profesorii nu știu cum să reacționeze atunci își dau seama că gazeta de perete a școlii generale a devenit aservită elevului de clasa a șasea Vladimir Vladimirovici Putin.
1969 – Americanii reușesc să regizeze aselenizarea, într-un studio de la Hollywood. La cât de lent e ritmul înregistrării și cât de puține lucruri se întâmplă efectiv pe ecran, Putin bănuiește în secret că Tarkovski le-a dat o mână de ajutor americanilor.
1995 – Putin începe să se gândească la vremurile mai simple, de odinioară, când oamenii vânau jurnaliști cu arcul, nu cu arme de foc. Pe atunci, confruntarea era mai corectă, deoarece gazetarii puteau să scape, iar agenții KGB îi vânau ca să aibă ce mânca, nu pentru divertisment, ca acum.
2005 – Putin începe să se uite cu dispreț la democrațiile europene, acolo unde câte un popor dement conduce țara și face ce vrea din bieții lideri politici.
