► Deloc senzațional: faptul că Doru Iuga (un soi de director la OTV) pare adînc implicat într-o rețea de prostituție homosexuală cu minori nu ne miră. Omul, dacă-i putem spune așa, obișnuia să practice proxenetismul ca pe o formă ceva mai elaborată de șpagă (plasînd băiețeii bruneței unor parteneri de afaceri sau pur și simplu de șantaj). Am tot detaliat chestiunea șpăgii pe vremuri, la Academia Cațavencu. Ceea ce așteptăm de la procurori în această săptămînă e să precizeze ei următoarele: a) dacă în calculatorul suspectului se află într-adevăr cîteva sute de poze cu poponei, organizate frumos, pentru uzul ocazional al clienților; b) dacă e adevărat că Iuga devenise principalul blackmail manager al lui Diaconescu de cînd Doru Pârv a fost nevoit să se retragă din funcție; c) cum poate fi implicat mai adînc Dan Diaconescu, un notoriu heterosexual familist, în acest scandal oripilant din care, ca de obicei, cel mai bine o să iasă Băsescu.
► Vești bune, dacă știi cum să le iei. Săptămîna trecută a avut loc, în Parcul Drumul Taberei (fost Moghioroș), lansarea celui de-al patrulea centru de biciclete hipsterești din București, pe numele lui Cicloteque. Organizația „Mai Mult Verde“ (practic, Bucurenci) a decis să organizeze un eveniment ca de obicei colosal, invitînd presa (și vreo zece oameni normali, ca să nu pară scaunele goale) la o prezentare de modă pe două roți. O serie de bărbați celebri (de la ministrul Borbély László la un băiat de la Sistem) au defilat pe bicicletă îmbrăcați în costume Trends by Adina Buzatu, întrucît, e clar, nu putem salva mediul în chiloți. În mijlocul acestei demențe eco, am apucat să-l întreb pe Lucian Mîndruță o singură chestie: cîte biciclete i-au fost furate pînă acum. „Trei.“ Și mașini? „Nici una, dar cele trei biciclete făceau aproape cît o mașină.“ Chestia asta m-a pus pe gînduri. Am ajuns la concluzia că sînt prea sărac ca să practic ecologia.
► Găsim cel puțin interesantă recenta declarație a Andreei Raicu pentru paginademedia.ro: „Mi se pare că sînt multe emisiuni despre nimic, care promovează oameni care nu fac nimic“. Sincer? Și nouă ni se pare. Din nefericire, nu oricărui realizator TV i se oferă ocazia să facă un interviu cu Gabriel Liiceanu despre clasica dihotomie cremă de față de la Clinique / cremă de corp de la Molton Brown (vezi Scrisori către fiul meu și alte scrieri). Dar mai interesante ni s-au părut, în context, emisiunile Întîlnire pe întuneric (în care trei fete fascinante și trei băieți foarte activi se cunosc preț de patru zile, fără să se vadă – trimitere la Eseul despre orbire al lui Saramago), Miss fata de la țară (în care niște domnișoare remarcabile, din mediul rural, fac totul pentru a reuși în viață), respectiv Mi-s băiatul de la țară (aceeași chestie genială, dar cu flăcăi). Aflate, toate, în portofoliul Andreei Raicu. Pe care, iată, tocmai am promovat-o la noi în revistă, deși n-am făcut nimic ca să merităm asta.
