După ce, acum vreo cîteva săptămîni, am fost abordat pe stradă de un tînăr care îmi cerea politicos 2 lei, zilele trecute am păţit fix contrariul: am nimerit peste unul care voia să-mi dea agresiv nişte bani.
Treceam liniştit pe Calea Moşilor, gîndindu-mă la ale mele şi la ale lui Roger Waters, cel care îmi spunea ceva în căşti, cînd un individ, genul şmecheraş de cartier, iese nervos dintr-un exchange şi mi se adresează precipitat: „Frate, ai buletinul la tine? Că io nu-l am şi tuta asta de la ghişeu nu vrea să-mi schimbe 100 de euro fără buletin. Hai, că-ţi dau o sută de mii!“. L-am refuzat categoric şi mi-am văzut de drum: n-aveam nici un chef să dau explicaţii vreunei uniforme de ce aş fi încercat să schimb o eventuală bancnotă printată de el azi-noapte.
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012
