Eram prin faţa spitalului Colţea şi vorbeam la telefon cu un amic, cînd un băiat curăţel, bine îmbrăcat, s-a apropiat şi mi-a făcut semn că vrea să-mi spună ceva. Am întrerupt pentru cîteva secunde convorbirea şi i-am acordat toată atenţia. „Salut, te văd un tip de gaşcă: sînt cu tovarăşu’ meu (arată spre un puşti la fel de bine îmbrăcat) şi ne-ar mai trebui 2 lei pentru o sticlă de…“, şi-a început, versat, textul de cerşetor, stilul chetă în Vamă, anii 2000.
L-am expediat cu un gest scurt, dar ulterior mi-a părut rău că nu i-am răspuns: „Îmi place tehnica ta de agent de vînzări, pardon, cereri; eu, momentan, n-am, dar dacă ai şi talent de recuperator, aş putea să ţi-l dau la telefon pe amicul cu care tocmai vorbesc: poate obţii de la el măcar o parte din suma de bani pe care i-am împrumutat-o anul trecut“.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
3 vizualizări
