Două lucruri sunt esențiale în alegeri: informații bune și sondaje reale. Unii au o parte, alții cealaltă și, destul de rar, unii le dețin pe amândouă.
Sondajele reale îl dădeau pe Nicușor Dan drept câștigător detașat al alegerilor pentru Primăria Capitalei, la distanță mare de următorul clasat/următoarea clasată. Doar cine n-a vrut să aibă acces la aceste sondaje n-a avut. La informații, însă, se ajunge mai greu, mai ales din cauza anglofoniei dominante într-o țară declarată eronat drept francofonă.
Iar informațiile spuneau că Nicușor Dan, absolvent de master și doctorat la Paris, încoronat Rege Soare al Bucureștiului, este favoritul Franței pentru funcția de președinte al României. Asta, în condițiile în care Franța se chinuie, de câțiva ani buni, să se impună în UE și nu numai, sub conducerea ambițiosului Manu Macron. Germania pare în cădere liberă după plecarea doamnei Merkel și a gazului rusesc, Marea Britanie s-a retras de bunăvoie, iar alte țări europene nu reușesc să emită pretenții.
Ar mai fi SUA, evident, poate cea mai puternică voce în Europa în ultimii 70 de ani, dar SUA au problemele lor, alegerile lor imposibile. Părea plauzibil să fi obosit și să mai lase partenerii strategici să se descurce și singuri în fața influențelor externe.
Susținut de Franța, Nicușor Dan, independentul miraculos, ar urma să dea apă caldă întregii țări din septembrie încolo, zdrobindu-l în alegerile prezidențiale pe candidatul PSD, Marcel Ciolacu. Candidatul PNL, Nicu Ciucă, ar urma să fie zdrobit regulamentar încă din primul tur.
Doar că surpriza nu a venit de la București, ci tot de la Paris, unde Macron a fost zdrobit pe teren propriu. Cel care se visa noul Napoleon, mărșăluind triumfal prin Europa, îngenunchind Germania și Austria, amețind Spania, recucerind Italia și, de data asta, conviețuind amical cu Rusia, a fost fugărit, prins și înbastiliat de către partidul lui Le Pen, care a obținut un scor zdrobitor la europarlamentare. Prăbușit, umilit, Macron a pus în aplicare opțiunea nucleară și a anunțat dizolvarea Parlamentului francez, provocând alegeri anticipate.
În condițiile astea și când, la București, ambasadorul neoficial al expansionismului francez se zbate el însuși să scape de Beciul Domnesc, iar protejata lui nu mai are acces neîngrădit în sălile cu sacii cu voturi din sectorul I, planul făcut în ultimele luni stă să se prăbușească. Oui, ar fi fost frumos, ar fi fost formidable, doar că alegătorii francezi au transformat totul în ceva fort minable.
Mai sunt trei luni până la prezidențiale și Nicușor neagă, deocamdată, că ar avea cel mai mic plan să candideze. Macron, oricum și orice planuri ar fi avut până duminică, are deja probleme mult mai mari decât să se mai lase preocupat de ce se va întâmpla în România. Țară unde reprezentanții lui direcți, REPER, nici măcar n-au ajuns să zgârie la ușa Parlamentului European.
