Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Moroieni, ursul ce te face om

Zoom Moroieni, ursul ce te face om

Ultima oară, ursul l-a omorît pe om

Semnul acesta este minor, fiindcă în zonă mitul ursului ce te-mbogăţeşte circulă de ani de zile. Lumea în Moroieni, la sfîrşitul acesta de septembrie, nu vorbeşte de avertismentul dat omului de către urs: „Nu te juca cu fiara“, ci continuă să viseze la ursul ce-i scoate din sărăcie. Un fel de „Ştim noi mai bine, mortul a plătit că-i prost“. Dar ce ştiu moroienii mai bine? Ştiu mai bine că dacă prinzi ursul te faci om, o săptămînă ai purcoiul de bani luat de pe blană şi carne, ai burta plină de labă de urs la grătar, ai cîinii sătui că se îndoapă cu bunătăţi şi, dacă eşti norocos să prinzi ursul şi şmecher să împarţi cum se cuvine prada, femeia ta umblă neruşinată pe stradă şi c-o căciulă. Este basnă, speranţă, nebunie ce rîcîie mintea şi vintrele oamenilor, dar rar au prins cîte un urs, deşi pădurea e plină de capcane şi rar au reuşit să-l valorifice ca lumea, că tranşatul ursului nu e lucru de joacă. Nu poţi să-l cebăluieşti, că nu ţi-l ia nici dracu’.

Mitul ursului din Moroieni este vorba rostogolită prin sat despre Michi. Generic, ursul este Michi. Cînd am auzit prima oară de Michi, „Pe Michi îl cauţi? Vezi să nu dai de bucluc“, am crezut că moroienii îşi bat joc de mine. Cînd l-am căutat pe ţiganul-tranşator de urşi, „Dom’le, doar el ştie să-l facă bucăţi!“, iarăşi m-au întrebat: „Michi? Michi?“. Ţiganul ce rînjeşte fasolile asta şi-mi zice: „Se rîd de mine, eu n-am tranşat decît o dată urs, cînd m-a pus vînătorul să scot dintr-o capcană ursul mort“.

Să înţelegem: Moroienii sînt ai pădurii, ai sălbăticiunilor şi ai ţiganilor

Şi dacă mergi în sat, pedalează cu grijă, gospodăriile sînt întinse taman pe marginea şoselei, de frica lui Michi. Pădurea muşcă din case, pardon, e mult spus case, improvizaţii de viaţă. Rumâni sînt puţini, dar vechi. Cele peste treizeci de case de români se laudă că ei cu nea­mul lor au fost primii în sat şi s-au pus ciorchine de jeg ţiganii. Ţiganii spun că românii s-au luat după ei, că ei sînt curajoşii, că ei s-au luptat cu urşii.

Pe scurt, Moroienii sînt locuiţi şi răzleţiţi care-ncotro, cheagul fiind vatra, pe şosea. Traiul este sărac, sat de munte. Muncă multă, sfanţ cîştig. Şi mulţi au mutat şatra în lumea largă. Ce-i rămaşi visează pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă: Michi. Or, cei trei oameni asta voiau. Bogăţia se numeşte Michi. Reţeta? Se face o gaură la vreun metru în pămînt şi se pune capcană cu carne. Michi vine, se zvîrcoleşte în gaură şi-şi prinde laba. Rumânii tîmpiţi veniră cu arcuri cu săgeţi şi se-ntrebau de ce nu i se înfige săgeata în blană lui Michi.

Vă întreb, ştiţi de ce săgeata nu se înfige, de-a murit omul cu livada şi doi alţii sînt cercetaţi pentru braconaj? Săgeata era ascuţită, era dată prin şoricioaică. Aşa voiau trei moroieni să-l apuce pe Michi de-un picior.

 

 

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint