În luna februarie, Carmen Iohannis a efectuat o vizită în Germania, unde soțul ei, Klaus, urma să participe la cîteva evenimente. Unul dintre aceste evenimente – cea de-a 52-a Conferință pentru Securitate de la München – l-a avut pe Klaus chiar invitat special, nemții străduindu-se din răsputeri să descleșteze dinții rudei lor din România și să-l scoată pe președintele mutalău din neclintire.
I-au dat motocicliști să-l escorteze de la aeroport, l-au primit cu atenție și l-au pus în capul listei de invitați, de unde îi putea scuipa în cap pe Poroșenko al Ucrainei sau pe Andrzej Duda al Poloniei. Doamna Iohannis a acordat, însă, mai multă atenție cazării, iar Klaus a petrecut o mare parte din vizită în apartamentul de cinci camere, în sînul familiei. Asta în cazul în care nu vizita, cu pază și protocol, vreun obiectiv turistic pe care doamna îl avea de bifat.
La finalul conferinței, unde Klaus și-a citit textul cu aceeași monotonie de școlar bătrîn, premierul Bavariei, Horst Seehofer, a dat o recepție. Iohannis a primit iar un rol privilegiat, fiind instalat lîngă lideri și diplomați grei ai lumii nord-atlantice. Mari editorialiști și directori de ziare ai presei germane roiau prin sală și își luau bilet de ordine pentru un tête-à-tête cu neamțul din fruntea României.
Astfel de situații sînt puse la cale cu scopul de a-i oferi oaspetelui ocazia unor contacte importante, a unor schimburi de informații și idei cu lideri greu accesibili. La aceste recepții fine poți sta bot în bot cu jurnaliști care pot schimba, dintr-un articol, perspectiva asupra unei țări.
Ei bine, președintele României și-a mîncat friptura privind fix în farfurie, fără să ia în seamă că, la mesele alăturate, ceilalți șefi de state amestecau salata cu politica în folosul țării lor. Apoi, cînd doamna Carmen a scos acel oftat cu subînțeles, familia prezidențială s-a ridicat de la masă și a luat-o spre hotel, lăsînd celelalte 12 feluri și întreg programul de conversații în plata Domnului.
Gazdele au rămas cu gura căscată. Li se vedeau racii, caviarul și șampania. Neamțul din fruntea României dispăruse fără un cuvînt în germană, lăsînd în urma lui o tăcere asurzitoare.
10 vizualizări
E pe bune povestea asta, sau e caterincă? Mi-e greu să cred că având un aparat de consilieri, niciunul să nu-i fi tras o smetie ca să-i scoată capul din farfurie și nevasta din cap la evenimente d-astea.
Se pare ca dom’ profesor a fost la înălțime.
Degeaba.
Numai cu o vorba cumpătata cînd citești de prin foi, nu se pace primăvară politică.
Cine din partide a crezut ca e o idee buna sa-l pună candidat la președinție ?