La PSD, Ciolacu e demisionar, dar pare că demisia aia e la el în buzunar. A apărut mai departe – inclusiv în seara parlamentarelor – alături de Mișu Tudose, Neacșu și Grindeanu. De data asta aducând și câteva femei în poză, nu ca la turul I al prezidențialelor, unde părea o poză cu borfași îndoliați, la mormântul unui șef de clan.
Ciolacu nu pare foarte obișnuit, cred eu, cu gândul plecării. S-ar putea să aibă nevie de terapie, de muncă de convingere, lucruri pe care cineva trebuie să i le administreze. Cineva din partid. Gândurile lor sunt totuși altele: uniunea națională.
Mișu Tudose, după vot: „Este clar că va fi un guvern de uniune națională, cumva, cu mai multe partide. Am zis un guvern de uniune națională, gândindu-mă la partidele pro-europene, euro-atlantice“. În numele UE, în numele NATO, parcă îi vezi pe pesediști că fac un apel la unitate și în partid, parcă vezi că se roagă de Ciolacu să le rămână șef, pentru că, nu-i așa, pe cine ajută dezbinarea, dacă nu pe dușmani?
