S-a dus Marcel, s-a-ntors Ciolac. Cam așa e cu plecarea lui Ciolacu în SUA. Toți președinții PSD, înainte să-și prindă ouăle-n exit-poll, fac o vizită în State, să spună pe-acolo că sunt gata să candideze. Un ritual de trecere, am putea spune – pentru că e o trecere spre lumea celor morți politic. Cum probabil se va întâmpla cu nea Marcel, care azi nu se gândește la președinție, normal, dar fac pariu pe tot ce am eu și Biserica română la un loc că peste câteva luni presiunile oamenilor, ale celor din partid și ale poporului vor fi atât de mari asupra sa încât, împotriva voinței sale, va alege să se sacrifice pentru patrie și să candideze.
Cel mai penibil moment al unei astfel de vizite este „întâlnirea cu românii din America“. Românii din SUA sunt peste milion. Dar fiecare Ciolac aflat în vizită se întâlnește cu „românii din America“. Timp în care, probabil, ceilalți din delegație ling la clanțe pe unde pot până se deschide ușa.
Asta voiam să vă spun, nea Marcel e pe traseu, bagă viteză, e fix cum trebuie să fie un președinte pesedist inept înainte de alegeri: povestește cum e el din popor, cum vindea la tejghea, cum mânca pietre și bea apă de ploaie, și merge în State, să primească binecuvântarea.
