În 2023, după zece ani de pușcărie, David Sconce este eliberat condiționat din închisoarea Mule Creek, California. Solicitat pentru un interviu și întrebat despre motivul condamnării, bărbatul de 66 de ani explică, foarte senin, că a fost pedepsit doar pentru că spiritul său antreprenorial depășise un pic măsura.
Începutul anilor ’80, Pasadena. Lamb Funeral Home, o afacere de familie respectabilă, veche de patru generații, nu duce lipsă de clienți: vrei, nu vrei, tot la ei ajungi. Pentru ultimul drum, în sicriu, spre mormîntul din cimitir sau urnă. De mic copil, David a fost învățat că nu trebuie să-i fie frică de morți – să îmbălsămeze era pentru el ca o joacă cu păpuși. În 1982, după ce își ia și diploma de specialist mortuar, vede o oportunitate în piață și-și deschide propria fabrică de cenușă. Pentru că firma de servicii funerare a părinților deținea deja clădirea și instalațiile, iar modelul lui de business nu includea cheltuielile de protocol pentru tristul eveniment ale altora, crematoriul său practica prețuri de dumping. La costuri de doar 5 dolari cutia de carton pentru cadavru și cîțiva dolari pentru combustibilul necesar arderii, Sconce își permitea să ofere tarife și de cinci-șase ori mai mici decît concurența, cam 55 de dolari de defunct.
Ca să transformi un cadavru în cenușă durează cam două ore: de la introducerea în incinerator și aprinderea focului pînă cînd cuptorul se răcește, gata pentru următorul client. Succesul strategiei de marketing bazate pe preț mic a forțat eficientizarea afacerii și răposații au început să fie tratați ca orice altă marfă, multe case funerare, aziluri, spitale, morgi livrînd angro (înregistrările contabile arată o creștere spectaculoasă, de cînd preia Sconce afacerea: de la 194 de arderi în 1981 la 1.675 în 1982, 3.487 în 1983, 4.350 în 1984, 8.173 în 1985 – un total, în 1986, de 25.285 de incinerări). David și doi angajați drogați, singurii dispuși să facă munca asta grotescă, înghesuiau în cuptor și cîte 15 corpuri odată. Ca să încapă cît mai mulți înăuntru, îi trăgeau cu cîrlige de abator, rupeau mîini și picioare, îndesau toate resturile, pentru că, pînă să iasă fumul pe coș, morții erau tranșați pe componente: haine și pantofi, degete tăiate și deposedate de inele și verighete, dinți scoși cu patentul și zdrobiți cu ciocanul, pentru recuperarea plombelor din aur. După ce, pe 23 noiembrie 1986, cadavrele au ars cu tot cu clădire într-un incendiu provocat de neglijența drogatului de serviciu, Sconce își mută operațiunile groazei în alt loc, într-o hală industrială în care prefăcea în cenușă cam două sute de trupuri odată. Și lucrurile au devenit și mai sinistre de atît: pe lîngă mutilarea corpurilor, Sconce a trecut și la jefuirea lor completă, prelevînd organe pentru transplant, vîndute ca piesele de schimb în autoservice. Afacerea devenise un fel de Auschwitz american, fără partea de lagăr și camere de gazare.
The Mortician e un documentar macabru despre ororile comise de un individ fără conștiință, cu grave probleme morale și de etică profesională, un sociopat care și-a condus afacerea exploatînd la maximum resursele, ca un manager de companie de reciclat deșeuri umane.
Nu oricine se poate ocupa de această treabă foarte sensibilă, ultimul drum al fiecăruia dintre noi: durerea familiei merită empatie și compasiune, iar cei decedați, demnitate și respect. Altfel, în trecerea Dincolo, n-am fi cu nimic diferiți față de crudele tratamente aplicate muribunzilor de humanoizii din preistorie sau de sălbaticele ritualuri tribale ale canibalilor care se serveau din semenii decedați, cît erau proaspeți, la prima cină.
The Mortician, 2025, documentarul unei afaceri abjecte, regizat de Joshua Rofé, trei episoade de 53-58 de minute, difuzat de HBO.
1.642 de vizualizări
Ca istoric, preocupat de Auschwitz si de numaratul „mortilor cu milioanele” din lagar, voi urmari desigur cele 3 episoade.
De comparat nr. de morti pe fiecare gura de cuptor, la Auschwitz erau 15 guri pe carbune, la americani se face acum numai pe gaz. Poate descifrez misterul celor 5000 de cadavre pe ora.
Cam asa se ardeau in marele lagar, ca sa iasa numaratoarea holocaustica de 6 milioane.
Ca material de studiu comparativ, se poate lua secventa dintr-un film de Sergiu Nicolaescu. Este vorba de arderea a 45 de cadavre la revolutie, la crematoriul Cenusa de Bucuresti. Durata incinerarii a fost de cca. 12 ore. Pe 2 cuptoare pe gaz. Strict autentic, corect documentat.
Cinci crematorii. Cam 5.000 pe zi, la care se adaugă cei incinerați în aer liber, lângă crematoriul V. V-ați încurcat cu aritmetica. La 5.000 pe oră, într-un an sunt 2 Românii.
„Istoric”?!Parcă erai „analfabet funcțional”, așa îmi aduc aminte…Ai făcut școala între timp? Ce școală? Academia”Adolf Hitler „? La Auschwitz au murit „doar” un milion și ceva… Dar mai erau lagăre, mai citește, e chiar folositor pentru unii istorici…N-ai lămurit de unde știi tu că Georgescu e legionar. Ați omorât evrei împreună?
Pardon de expresie, am citat 45 de cadavre din memorie, pe ne-verificatelea.
Au fost decat 43, verificate pe AI chatgbt, deci:
„Transportul a ajuns la Crematoriul Cenușa din București, unde au fost incinerate în cuptoare, sub supraveghere militară și a echipei de securitate, în noaptea de 19 spre 20 decembrie și în ziua de 20 decembrie 1989”.
Chiar asa, oare cat o fi durat? deci mai mult de 12 ore.
Așa e, boss bustefan, au fost „dăcât”43…