Ofensiva furibundă a lui Traian Băsescu din ultimele săptămîni, atacurile lui aparent scăpate de sub control la adresa cucuvelei mov sau a foștilor săi lingăi voluntari nu vin, așa cum pare la prima vedere, din nețărmurita-i dragoste față de etern-oropsita blondă, pe care acum o vînează Justiția doar pentru că și ea, Justiția, e femeie și vrea pantofiori și poșetuțe la fel de scumpe. Da, îi leagă multe, au avut multe de împărțit, dar loialitatea doamnei a fost deja dovedită prin tăceri semnificative în fața procurorilor, deci ea nu mai trebuie întărită prin noi probe de susținere publică și încurajare.
Problema cea mai mare a fostului președinte e că de cîteva săptămîni așteaptă el însuși o chemare la DNA. Poate doar pentru o discuție amicală, poate doar pentru o cafea cu arome speciale, cine poate ști? Dar numai ideea că lațul s-a strîns în jurul familiei și al apropiatei îl face să turbeze și să-și mai sune din cînd în cînd acoperitul favorit, să-l întrebe dacă șefii i-au mai zis cîte ceva. Iar șefii, se pare, zic. La fiecare două-trei zile mai aprind cîte un foc pe culmi, anunțîndu-i pe cei care știu să citească mesajele din vălătuci de fum că ziua judecății e aproape. Ba, din cînd în cînd, se dau și termene: “Două-trei zile, nu mai mult”, “Săptămîna viitoare, sigur”, “Stați pe-aproape, nu scapă!”.
Acum, că o fi să se-ntîmple sau c-o fi să nu, împricinatul nu putea sta cu mîinile încrucișate așteptînd hîrtie de la procurori. Iar dacă o fi să ajungă și el să dea interviuri la ieșirea de la DNA, măcar va putea spune: “E clar că e o făcătură. Sînt aici doar pentru că am îndrăznit să o critic pe doamna Kövesi!”. Acum, na, Traiane, ce să zicem? Dacă nici Kövesi n-a avut de la cine să învețe cum să-și înfunde binefăcătorii…
