Undeva între șezlongurile supraaglomerate ale unei plajele private – una din multele răsărite ca ciupercile după ploaie –, patru băieți cu figuri de criminali în serie, prinși pînă acum doar pentru viol, zguduie violent două site imense și din cînd în cînd cîrîie excitați la cîte o duduie în bikini care trece pe lîngă ei. În urma lor se întind două șiruri compacte de nisip, cernit de toate scoicile mari care i-ar putea răni în prețioaselor lor tălpi pe boierii veniți la plajă. Pare o scenă inspirată din legendara căutare a acului în carul cu fîn. Sporadic, beneficiarul lucrării, un băiat cu borsetă, vine și face controlul calității. De obicei e nemulțumit. “Haideți, putorilor! Uite cîte d-astea mai sînt! Ce dracu’, mă, ăștia vor nisip fin, că-s d-ăia merși în Grecia!” Doi metri mai încolo, în apă plutesc tone de alge, sticle de plastic și chiștoace de țigări. Cu siguranță, alea n-or să-i deranjeze deloc pe “ăia merși în Grecia”.
Nisipurile de balaur
Zoom Nisipurile de balaur
