Văru-meu Costel de la SPP, care citeşte în draci, mi-a spus ieri în pivniţă, de unde căram o navetă de Chivas: „Nutzi, dragă, ştii ce-am descoperit? Că indiferent ce-ai face şi ce-ai fi, că eşti sculer-matriţer sau lăcătuş-mecanic, că eşti fotbalist sau sepepist ca mine, că eşti Gigi Becali sau Liiceanu, tot în cultură cazi! E nemaipomenit! Îl ştii pe unu’ Mallarmé, din Franţa? Ăsta a zis că tot ce există pe lume sfîrşeşte într-o carte! Să fiu eu al dracului dacă nu e aşa!“.
Chestia m-a pus pe gînduri. Şi fiindcă tanti Safta, femeia de servici de pe palierul doi, care e la curent cu toate centenarele, mi-a dat să citesc Jurnalul fericirii, m-am pus pe verificat. Da, dom’le, aşa e: vrei, nu vrei, cazi în cultură! Uite, de pildă, cazul meu: păi, n-am practicat eu cea mai veche meserie din lume şi pînă la urmă m-am convertit în funcţionar public la Cotroceni? Şi mai cunosc nişte cazuri identice…
► Bruxelles-ul! Ce oraş drăguţ, mai ales la summit-urile astea! Aici, pe stradă, toate femeile trecute de cincizeci de ani seamănă cu Angela Merkel, toţi chelnerii serviabili din restaurantele de pe Rue Royale aduc cu Barroso, iar noaptea, la o anumită oră, preşedintele nostru e leit Manneken Pis.
► I-am dat şi Şăfului să citească Jurnalul fericirii. La cîte convertiri a avut şi el, săracu’, cred că nici n-o lasă din mînă.
(va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012
4 vizualizări
