Noaptea, toate Black Cube-urile sînt negre

Afacerea Black Cube are neclaritățile, oportunismul și profunzimea pumnului dat de Băsescu acelui copil. Explodează în buza campaniei, un pic prea repede pentru a influența decisiv votul, e prea tulbure ca să poată produce efecte și lovește la nivel prea înalt ca să lase vînătăi politice. Are aerul unui joc politic pus la cale de servicii, dar scopurile ei rămîn încîlcite. E îndreptată spre Kövesi? Spre Iohannis? Spre Coldea? Spre Hellvig? Nimeni nu poate deocamdată răspunde. Arată, mai degrabă, ca o conspirație oprită la jumătate, ca o acțiune în care serviciile s-au călcat pe picioare între ele. Obiectivele presupuse șchioapătă, calculul politic nu se leagă, declarațiile sînt haotice și lipsite de logică.

Mai întîi, spionii Black Cube –de fapt, agenți Mossad – sînt arestați de DIICOT. E greu de imaginat așa ceva fără ca SRI sau SIE să ajute. Chiar dacă, ulterior, SRI lasă să se înțeleagă că a participat la arestare, declarația oficială de la început a lăsat doar DIICOT-ul să iasă în față. Apoi, Laura Codruța Kövesi spune că spionii nu i-au spart mail-ul, nu au agresat pe nimeni nici fizic și nici verbal. De ce au mai fost arestați atunci băieții ăia tineri în ușa hotelului Marriott? Ulterior, cînd în lupta politică internă a apărut povestea cu plagiatul, Laura Codruța Kövesi a început să declare că asupra ei și asupra luptei anticorupție se fac presiuni – cu referire la Black Cube. A declarat, adică, exact contrariul.

Apoi a apărut pe piață documentul care prezintă interogatoriul șefului Black Cube. Răspunsurile lui Dan Zorella par cînd năucitoare, cînd trase de păr, cînd puse cu mîna. Spionul vorbește despre implicarea lui Hellvig și a lui Iohannis, dar unul din martori e la pușcărie (Dragomir), iar celălalt, mort (Meir Dagan). Kövesi e suspectată de corupție, dar e și scoasă din cauză prin poziția de victimă. Coldea e scos din cauză, dar Coldea pare să fie cel care i-a capturat pe spioni. Pe de altă parte, o subsidiară Mossad de nivelul Black Cube n-ar fi operat pe teritoriul României fără acceptul omologilor de la SIE sau al colegilor de la SRI. Și atunci cum se face că tocmai ei i-au arestat? Au rupt înțelegerea? Au trădat? Au fost atrași în capcană? Cum putea statul român, prin acordul pe care oameni ca Hellvig sau Iohannis l-ar fi dat acțiunii, să accepte întovărășirea pe interese cu Adamescu, unul din plătitorii facturii Black Cube? Să fi jucat Dragomir, fostul ofițer SRI, la două capete? Să fi fost Black Cube atît de naiv încît să accepte un caz insuficient documentat? Să fi îndrăznit serviciile noastre să le tragă țeapă serviciilor israeliene? Sînt întrebări ale căror răspunsuri pot, pe 11 decembrie, înclina balanța mai mult sau mai puțin în defavoarea „guvernului meu”.