Consulul general al României la Marsilia, Gabriel Stănescu, e un fost jurnalist sub acoperire, crescut în zeama de șantaj a ziarului Ziua și educat la școala de nepotism CDR „Nepoții lui Țepelea”. Lipsit de vreo anume virtute individuală, Stănescu a tot fost plantat prin sinecuri ale statului român – de la TVR la diplomație –, așa încît, cel puțin pe plan extern, România a reușit să-și mențină standardele de înapoiere diplomatică și de penetrare operativă. Ca să vi-l amintiți mai bine, Stănescu e acel jurnalist-delator care, după un șpriț privat cu Băsescu, a relatat în cuvinte exacte relațiile sexuale asumate de președintele țării în colaborarea cu Marele Licurici.
Plantat la Marsilia pe filieră PNL, Gabriel Stănescu a fost înlocuit de PDL prin 2011. Suspectat de afaceri imobiliare în jurul consulatului și de implicare în afaceri cu petrol pe teritoriul francez, Stănescu n-a fost niciodată pus sub acuzare fiindcă serviciul tutelar are obiceiul de a-și refolosi agenții. Stănescu a fost readus pe postul de la Marsilia în 2012, odată ce USL a ajuns la putere. De altfel, numirea acestui sinecurist e cam tot ce poate fi reținut din programul „Dreptate pînă la capăt”. Dacă USL n-a produs arestări, a produs, în schimb, reabilitarea lui Stănescu.
Din studiul declarațiilor succesive de avere se vede că, după renumirea la Marsilia, averea lui oficială crește într-un ritm triplu față de veniturile consulare. După o metodă patentată de tîlharii din politică, Stănescu are prevederea să-și treacă în declarația din 2013 un „împrumut în nume personal” de 200.000 de euro pe care l-ar fi făcut așa, din senin, unui anume Andrei Pădureț. Dacă, în 2013, Stănescu avea depozite în bănci de cam 130.000 de euro, în 2014, după un an de consulat la Marsilia, depozitele atingeau 240.000 de euro. În plus, bogăția familiei Stănescu sporea prin achiziția unui apartament în Vienne, la o valoare declarată de 255.000 de euro. Adunînd împrumutul cu depozitele din 2013 obținem 330.000. Adunînd apartamentul cu depozitele din 2014 obținem 495.000, cu 165.000 mai mult. Chiar dacă presupunem că, în ultimii doi ani, familia Stănescu a răbdat de foame și a umblat în curul gol, rămîne nejustificată o sumă mai mare de trei ori decît veniturile de la stat. Pentru banii ăștia, ANI ar ucide cu mîinile goale un baron pesedist acuzat de incompatibilitate.
Politica de cadre a MAE are rădăcini adînci în tabieturile corupte ale vechii Securități, dar azi, mai mult ca niciodată, nevoia unei minime competențe a celor trimiși să reprezinte România e ignorată total. Consulul general Stănescu, la fel ca mulți alți consuli și ambasadori aranjați politic, nu se mulțumește să comită diverse învîrteli financiare la adăpostul funcției, ci transformă diplomația română într-un focar de ineficiență.
