O vreme am crezut că (punând problema în termeni prezidențiali) e ceva de capul ungurilor: un soi de maturitate dată de faptul că se bazează pe un electorat captiv. Udemeriștii au jucat diferite roluri în democrația noastră: au fost și șobolanii care părăseau primii corabia, au fost și creierul ceva mai limpede în tot borhotul momentului, în orice caz, au fost acolo, la nuntă, relativ mai treji și la 4 dimineața.
Nimic din toate acestea de când cu guvernarea penelistă: UDMR e un dezastru, o fantomă tăcută și, în final, mare producător de ridicol. Kelemen Hunor propune UDMR ca vârf de lance al natalității într-o guvernare axată pe mortalitate: „Mai mult, situația dificilă ne-a încurajat mai mult în consolidarea ideii de familie – cel mai important liant, pilonul comunității noastre. În cadrul negocierilor de sâmbătă am introdus în programul de guvernare măsurile de încurajare propuse de noi pentru creșterea natalității“. Da, acesta e Kelemen Hunor lovind cu pumnișorul în masa negocierilor, devenit relevant în acest moment istoric. Vorbim de același Kelemen Hunor care nu a scos un cuvânt vreme de doi ani de zile în care PNL a ucis, pur și simplu, ideea oricărui viitor pentru mame, familii, tineri care ar dori să se căsătorească, să-și întemeieze o familie. Iar azi, când România e cu bocancul valului 4 pe față, domnul ungur e frământat de natalitate. Nu mai zic, într-un guvern care are majoritatea unui student afgan gay rătăcit la marșul Coaliției pentru Familie.
Ce vreau să spun e că a devenit cam obositor tot acest balet în cizme de cauciuc pe care-l face un partid etnic axat pe autonomeală.
1.990 de vizualizări
