Am văzut în metrou un copil care îşi dădea singur pumni în cap, în timp ce prietenul lui cu ghiozdan se prăpădea de rîs. Nu era retardat, era doar în clasa a 6-a sau a 7-a, ceea ce explică tot. La un moment dat, în timp ce-şi ardea singur un croşeu de dreapta de toată frumuseţea, a început să urle la o femeie: „Vezi, tanti, nu mă doare, că eu am capul tare“.
A continuat să-şi dea castane, într-o fericire, cale de vreo trei staţii, pînă cînd un puşti mai mare a venit la el şi i-a dat o palmă, moment în care a început să răcnească ca din gură de şarpe: „Ce dai, mă, în mine, eşti prost? Eu am voie să dau că sînt supărat“. Morala povestirii este desigur: bateţi-vă copiii în cap acasă, că altfel încep să se bată singuri şi îi deranjează pe ceilalţi.
