Klaus: Vor exista două pachete legislative în domeniul securității naționale. Aceasta este concluzia agreată unanim în urma consultărilor cu partidele parlamentare și cu premierul. Din acest motiv, am propus înființarea unei comisii speciale parlamentare, care, împreună cu specialiștii din Guvern și din instituțiile vizate, să pregătească proiectele legislative, urmând ca acestea să poată fi adoptate în cursul anului viitor.
Carmen: Ce-ai, dragă, ți-e rău? Să chem primul doctor al țării?
Klaus: Sunt bine, pupăzica mea, doar îți povesteam la ce mai lucrez.
Carmen: Ia uite, dragă, și eu care credeam că lucrezi la puzzle-ul ăla de care ne-am apucat împreună, ca să mai avansăm. Când colo, puzzle-ul e fix cum l-am lăsat eu când a venit prima cosmeticiană a țării să mă epileze, iar tu o freci cu pachete legislative. Păi, se poate, măi, ursuleț?
Klaus: Iartă-mă, jucăria mea de pluș!
Carmen: Harta asta plânge că n-am mai înfipt nici un steguleț în ea, eu plâng că am 16 rochițe noi și n-am unde să le port, iar ție îți arde de securitatea națională, în loc să îți ardă de securitatea primului cuplu al țării, care – iată! – se clatină din nou, fiindcă ai neglijat-o pe Prima Doamnă.
Klaus: Ai dreptate, plăcințico!
Carmen: Klaus, te rog să te uiți în ochii mei și să nu mă minți. Te uiți în ochii mei?
Klaus: Mă uit.
Carmen: Alea sunt degetele mele de la picioare. În OCHII MEI uită-te, dragă!
Klaus: Gata, gata, mă uit.
Carmen: Bun. Acuma spune-mi dacă o iubești pe ea mai mult decât pe mine.
Klaus: Care ea, bombonico?
Carmen: Doamne, neajutorat te-am luat! Ea, ȚARA, Klausică, EA, ȚARA!! O iubești mai mult? Zi!
Klaus: Doamne ferește, Carmenuș, cum poți să mă întrebi așa ceva?
Carmen: Dac-ai ști câte femei stau liniștite și se trezesc într-o zi că el s-a amorezat de alta…
Klaus: Nu m-am amorezat de țară, te rog să te liniștești. Dacă n-aș fi președintele ei, nici nu mi-aș aminti că există.
Carmen: Cât de des te gândești la ea?
Klaus: De două ori pe zi, hai, trei, da’ asta, așa, în zilele solicitante.
Carmen: Și la mine?
Klaus: Non-stop. Nu există secundă în care să nu mă gândesc la tine, plușica mea.
Carmen: Ce mă bucur! Auzi, știi ce mă mai frământă pe mine? Noi unde votăm pentru Primărie? Aici sau la Sibiu?
Klaus: Bună întrebare. Habar n-am. O să mă interesez.
Carmen: Și, dacă iese la București legionaru’ ăla de l-a propus partidul tău, nu poate să ne dea afară din țară, pentru că ești neamț, nu? Sau să mă pună pe mine să mă îmbrac doar în verde… Adică tot tu o să fii mai tare ca el, nu?
Klaus: Păi, eu sunt președinte, Carmenuș. Nu există nimic mai tare decât președintele. În afară de soția președintelui, desigur.
Carmen: Awwwwww… Ține-i soțioru’ lu’ Prima Doamnă, ține, ține?
