Lîngă Fire, în Centrul Vechi al Capitalei, a luat foc ceva.
Să-i spunem etajul părăsit de deasupra barului Elephant, unde cîndva a funcționat o croitorie, să-i spunem locul în care, deasupra aceluiași mastodont, se cuibăresc minoritățile conlocuitoare, să-i spunem apartamentul insalubru, plin de igrasie și mucegai, în care miroase ca la maratonul boschetarilor.
Îmi stingeam focul absenței României de la Mondiale
cu un șprițși multe cuburi de gheață alături, la Half Time Pub, pe terasă. Ora zece și ceva, în lumina scăzută polițiștii burtoși pe Segway parcă păreau mai puțin ridicoli, băieții cu mușchii îngroșați și cu perciunii subțiați cu lama încă patrulau pe Gabroveni, hotărîndu-se atît de greu la care terasă să atîrne trei ore în fața unui pahar de Cola – oricum, undeva mai cu picioarele în stradă, să se vadă că sînt epilate.
Un firicel de fum a început la un moment dat să se ridice spre cer de la etajul unu, ultimul, al clădirii alăturate, deasupra pub-ului Elephant. Ia uite, mi-am zis, doi copii lăsați singuri acasă se joacă de-a Habemus Papam! Cum să vă zic, era un fum așa, cam cum era în tribuna oficială la Dinamo cînd își aprindea Borcea trabucul. În fața pub-ului Elephant, o chelneriță și doi dîrlăi, angajați și ei acolo, se hlizeau, privind cînd și cînd spre etaj, acolo unde, rahitic, fumul se alinta cîteva clipe în cercevele pînă să se facă nevăzut.
Vreo jumătate de oră, viața și-a urmat cursul normal: două tipe își întrebau iubiții care e Messi, aflînd cu stupoare că Messi nu joacă în toate meciurile de fotbal de la televizor. Apoi, încă o oră, viața și-a urmat tot cursul normal. E vorba de cursul normal românesc. În sensul în care au fost sunați pompierii și n-au venit, iar cînd au venit nu au putut să intre pe Gabroveni pentru că strada era apărată într-o parte de terasa unor greci șaormari, iar în alta de stîlpi de beton care au fost, într-un tîrziu, culcați la pămînt cu barosul. Polițiștii alungau deja clienții de la terase în interiorul cluburilor. La Fire, doi puștani se întrebau dacă au exagerat cu iarba.
Peste vreo oră jumate, să zicem,
două mașini de pompieri se aflau în față la Elephant și stropeau fumul de-acum gros și negru de la etajul unu, mai mult în sictir. Există actori porno care ar fi fost mai eficienți decît mașinile alea de pompieri. Polițiștii alungau acum oamenii și de prin baruri: pericol de explozie. Afară, în stradă, era plin de oameni care filmau și făceau poze. Fuck, mi-am zis, în sfîrșit romanul meu are succes. Mă și vedeam mulțumind familiei pe scena academiei suedeze de dinamită.
Peste drum de fumul gros se află Hanul Gabroveni, în renovare de ani buni, vizitat acum cîteva luni de Oprescu, la braț cu Teodorovici, ministrul banilor europeni, vizitat mai demult de doamna Udrea. Hanul Gabroveni e un viitor mall cultural. Singurul din lume care, dacă ia foc, arde pînă în temelii pentru că în zonă nu există apă cu care să fie stins. Da, asta s-a întîmplat pe Gabroveni cu incendiul despre care, a doua zi, am aflat că a mai cuprins o clădire. Iamginile de la televizor erau, într-adevăr, de necrezut: flăcări, pălălaie, opt (OPT!) mașini de pompieri, patru Salvări, un pompier rănit… Nu, pe bune, ați așteptat să plec eu ca să vă distrați?…
A doua zi, pe Gabroveni, vorbind cu unul, cu altul despre incendiu,
toți îmi zîmbeau înțelegător, cum îi zîmbești unuia care fie nu știe, fie nu înțelege, fie e de-a dreptul prost, evidența băgîndu-i degetul în ochi, iar el nesimțindu-i unghia… Trebuia să înțeleg că, de fiecare dată cînd un foc se aprinde în Centrul Vechi, niște bani se pregătesc de plecare din contul unei firme de asigurări. Cică așa e mersul lumii.
:))
Plus ca numai focul curata locul de toate relele, inclusiv de chiriasii aia maratonisti.