Am chicotit ușor cînd a început isteria cu Pokemonii, ba chiar am hohotit superior cînd lumea a început să se dea cu fundul de pămînt că ăsta e sfîrșitul lumii și Pikachu e picătura care a umplut paharul cu imbecilitate al lumii. Paharul ăla e de mult plin, marea problemă a ălora care se dau de ceasul morții e că de-abia acum au observat și simt nevoia să fie băgați în seamă. Pe teren, oamenii care aleargă ca disperații cu ochii în telefon sînt chiar amuzanți. De exemplu, scoțînd totul din context, au cele mai amuzante dialoguri: “Vezi că e-n tufiș!” / “Nu intru în tufiș că miroase” / “Tu ce nivel ești, mă?” / “Doișpe!” / “Diano, fii-tu e nivel 12 și io sînt de-abia 3” / “Mi s-au clocit ouăleeee!”. Şi, desigur: “Iubi, ajung mai tîrziu. Am luat-o pe jos că tre’ să-mi eclozeze incubatorul!”.
Nu-ți Rattata viața

Zoom Nu-ți Rattata viața





