Aparent enervat – spun aparent fiindcă nu pare a se lua în serios –, Alex Ştefănescu (= critic literar obez) scrie următoarele în România literară, numărul 46, din 18 nov. a.c.: „Descopăr pe Internet, în ultima vreme, jocuri de cuvinte inventate de mine cu treizeci de ani în urmă şi publicate în presa de atunci. Şi nimeni nu-mi menţionează numele“. Şi încheie în stilul său căznit-umoristic, cu care ne-am învăţat deja: „Dragi utilizatori de bunuri ale altora, să ştiţi că dacă nu vă astîmpăraţi, am să vă urmăresc pînă în pînzele albe.
Nu suport ideea că aveţi succes la femei cu jocuri de cuvinte care îmi aparţin“. Iată cîteva jocuri de cuvinte inventate de Alex Ştefănescu, publicate în aceeaşi revistă: „abuz – (om) fără buze; bazilică – formă de alint pentru Vasile; beteală – intoxicare cu B.T.-uri; a se buşi – a deveni asemenea lui George Bush; belciug – ciug frumos (îl las pe Alex Ştefănescu să explice ce e ăla ciug); cabanos – (loc) plin de cabane; festiv – înclinat să joace feste; sulfină – exploatare de sul (? – probabil exploatare de sulf); surioară – mică şi sură; tavan – tavă solidă“. Cum criticul nu vrea să lase pe nimeni să folosească jocurile de cuvinte (multe trase de păr), o să le ofer eu cititorilor altele, asupra cărora n-am nici o pretenţie: castană – pietrificat; microb (înv.) – ţigănuş; curmătură – hîrtie igienică; critic – ticul greierului; cuvîntare – aer condiţionat sau băşină trasă cu zgomot; capac – tiribombă; cumsecade – lege a fizicii descoperită de Newton.
