Cenzura parcă înnebunise în ultimii ani ai lui Ceaușescu. Se lega de cuvinte nevinovate. Îi bănuia de intenții subversive pe poeții care scriau „frig“ sau „foame“.
Moartea era prigonită în mod special fiindcă transmitea mesaje deprimante. Dacă foloseai termeni ca „demolare“ sau „praf“ puteai fi sigur că acele cuvinte vor fi încercuite, cu indicația să dispară. Nici poemele de dragoste n-aveau o soartă mai bună cînd exprimau dorințe prea aprinse. Femeile nu mai aveau voie să aibă sîni sau trupul gol. Erau admise numai mîngîierile abstracte și cît mai departe de pat. Chiar și de umbra patului. În anii aceia, poeta Daniela Crăsnaru scoate un volum cu poezii de amor. și, în ciuda tuturor precauțiilor cenzurii, se face zarvă în jurul cărții. Poemele n-aveau nimic scandalos, chiar și pentru pudibonzii cei mai înrăiți. Iar titlul de pe copertă părea inocent. Nu era: 69 de poezii de dragoste, ceea ce i-a entuziasmat pe inițiați, fiindcă trimitea la așa-numita poziție 69, lucru de care cenzura a aflat de-abia după apariția volumului, care nici nu mai putea fi retras din librării. Se vînduse în cîteva zile.
nicio vizualizare
