În zilele astea libere de Ziua Națională n-am vrut să plec nicăieri. Unde să mă fi dus? Pe Valea Prahovei, la pensiuni unde proprietăreasa, la sfîrșitul sejurului, se uită cîș la tine că ai lăsat o mică pată pe cerceaf, de parcă ea n-ar fi fost tînără cîndva? OK, eu n-aș fi lăsat așa ceva, că aș fi mers singură, și de unde pată? Ori să mă fi dus în pelerinaj la mormîntul lui Arsenie Boca și să mă rog de-o pensie frumoasă? Dacă m-aș fi dus, m-aș fi rugat pentru România, dar bietul Arsenie, dat fiind contextul internațional, cred că e depășit și el. Și-apoi ce să-i fi cerut el lui Dumnezeu? Încă vreo patru avioane super-performante portugheze ieftine? Păi, Dumnezeu are treabă cu particula Lui, bozonul Higgs, pe care ateii ăia nerușinați de la CERN tocmai l-au descoperit, nu cu România.
Așa că, neavînd ce face, m-am pus toate zilele astea de gardă la Cotroceni, de permanență, cum se zicea altădată, și-am cutreierat tot palatul. Am dubluri la chei la mai toate încăperile, de pe vremea lui Iliescu, dar n-am descoperit nimic nou. Aceleași rahaturi: niște cablogramuri (oare așa se zice?) de la Revoluție în care, în convorbirea telefonică cu Gorbaciov, Iliescu nu zice decît „Spasiba! Spasiba! Spasiba!”, două lăzi pe care scrie „Structuri”, cu roci de diverse culori, uitate la subsol de Emil Constantinescu, un dulăpior cu flacoane cu loțiuni pentru negi din al doilea mandat al lui nea Nelu, două navete goale de Chivas și cîteva cutii destupate și storcite de Red Bull din 2013, și, într-o trusă de traforaj pentru copii, un caiet pe care scrie „Meditationes für Physik. Klasse V-VIII”.
Cînd mă gîndesc ce-aș găsi dac-aș avea cheile de la Versailles sau de la Palatul Buckingham, m-apucă jalea. Cred că o să mă pensionez.
(va urma)
