Dacă DNA și-a trimis în sfîrșit procurorii la Primăria Capitalei, de unde s-au ales cu priponirea în arest a unui director și a unuia dintre consilierii personali ai lui Oprescu, poate-și aduce aminte vreunul dintre copoii Laurei Codruța Kövesi de asasinatul imobiliar de pe strada Mîntuleasa.
Școala unde a învățat Mircea Eliade, monument istoric ajuns pe mîna unei firme de construcții pe vremea lui Ceaușescu, a fost demolată banditește, la cîțiva ani după revoluție, de aceeași firmă de construcții. Nici pînă azi nu s-a aflat cum de a fost posibilă o asemenea barbarie, de pe urma căreia acum, în locul școlii, e o uriașă gaură, ca după bombardament, în care au crescut buruieni și lemn cîinesc, trasformînd locul într-un maidan abandonat.
Singurul ministru al Culturii care a făcut caz de acest talibanism săvîrșit în inima Capitalei a fost Toader Paleologu, care a crescut nu departe de școala de pe Mîntuleasa și care a făcut din demolarea ei o cauză personală. Cu ce s-a ales? A fost dat la o parte, fiindcă încurca PUZ-urile complicităților odioase din Primăria Capitalei și a sectorului în care s-a săvîrșit această crimă.
În orice țară cu vagi pretenții de civilizație, vinovații ar fi intrat de mult la pușcărie, după un răsunător proces public. La noi nu i-a căutat nimeni, de parcă fosta școală Mîntuleasa s-ar fi evaporat, fără ca Primăria de sector și cea a Capitalei să știe cum de s-a întîmplat una ca asta. Or, și pentru demolarea unei case de chirpici, undeva la țară, e nevoie de avizul Primăriei, așa că e peste poate ca dărîmarea din temelii a fostei școli Mîntuleasa să nu fi fost însoțită măcar de o cerere semnată de cineva din partea firmei de construcții și de o aprobare semnată de altcineva de la, măcar, Primăria de sector. Iar dacă demolarea a avut loc după declasificarea școlii din categoria monumentelor istorice, atunci pentru asta ar trebui luați la cercetări și eventualii complici din Ministerul Culturii care s-au pretat la această crimă imobiliară.
Dacă vă întrebați ce treabă ar putea avea DNA cu această veche afacere mafiotică – probabil prescrisă între timp –, aici e vorba de un act de corupție, cum scrie la carte, asupra căruia procurorii Laurei Codruța Kövesi ar trebui să se întoarcă la fel ca după o crimă imprescriptibilă. Din nenorocire, însă, crimele corupției de acest fel, în care există, la vedere, probele și, în actele oficiale, autorii și complicii lor, nu par s-o intereseze pe șefa DNA, la fel cum nu i-au interesat nici pe sereiștii care, și dacă știu ceva istorie, se fac c-o uită la o adică.
